1. [DEX '09] CONSUBSTANȚIALITATE s. f. Însușirea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. consubstantialité.
2. [MDA2] consubstanțialitate sf [At: DN3 / P: ~ți-a~ / Pl: ~tăți / E: fr consubstantialité] Unitate și identitate de substanță.
3. [DEX '98] CONSUBSTANȚIALITATE s. f. Însușire a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. consubstantialité.
4. [DN] CONSUBSTANȚIALITATE s.f. Calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Cf. fr. consubstantialité].
5. [MDN '00] CONSUBSTANȚIALITATE s. f. calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. (< fr. consubstantialité)
6. [Scriban] *consubstanțialitáte f. (lat. consubstantialitas). Teol. Calitatea de a fi consubstantial: Arieniĭ negaŭ consubstanțialitatea Fiuluĭ cu Tatăl.
7. [DOOM 3] consubstanțialitate (desp. -ți-a-) s. f., g.-d. art. consubstanțialității
8. [DOOM 2] consubstanțialitate (-ți-a-) s. f., g.-d. art. consubstanțialității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL