1. [DEX '09] CONSTRÂNS, -Ă, constrânși, -se, adj. Care este obligat, forțat, silit să facă un lucru. – V. constrânge.
2. [MDA2] constrâns2, ~ă a [At: (a. 1865) URICARIUL X, 368 / Pl: ~nși, ~e / E: constrânge] 1 Care este obligat să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie Si: forțat. 2 (Înv) Asuprit.
3. [MDA2] constrâns1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: constrânge] 1 Silire. 2 Asuprire.
4. [DEX '98] CONSTRÂNS, -Ă, constrânși, -se, adj. Care este obligat, forțat, silit să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie. – V. constrânge.
5. [DEX '09] CONSTRÂNGE, constrâng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.
6. [MDA2] constrânge vt [At: C. PETRESCU, C. V. 339 / Pzi: constrâng / E: con1- + strânge (după fr contraindre)] 1 A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie Si: a forța, a obliga. 2 (Jur) A obliga prin lege.
7. [CADE] * CONSTRÎNGE (-strîng) I. vb. tr. 1 A sili (să facă ceva) ¶ 2 ⚖️ A obliga, a îndatora pe calea justiției. II. vb. refl. A se stăpîni, a se înfrîna, a se opri [con-+ strînge, după fr. contraindre].
8. [DEX '98] CONSTRÂNGE, constrâng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.
9. [DLRLC] CONSTRÎNGE, constrîng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța. Nu vrei să scrii articolul? Haide, admit! Nu te constrîng. C. PETRESCU, C. V. 339. – Forme gramaticale: perf. s. constrînsei, part. constrîns.
10. [DLRM] CONSTRÎNGE, constrîng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța. [Perf. s. constrînsei, part. constrîns] – Din con1- + strînge (după fr. contraindre).
11. [DN] CONSTRÂNGE vb. III. tr. A sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. [P.i. constrîng, perf. s. -strînsei, part. -strîns. / < con- + strînge, după lat. constringere, fr. contraindre].
12. [MDN '00] CONSTRÂNGE vb. tr. a sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. (< lat. constringere, după fr. contraindre)
13. [Șăineanu, ed. VI] constrânge v. 1. a sili pe cineva a face ceva; 2. a îndatora pe cale juridică.
14. [Scriban] *constrîng, -strîns, a -strînge v. tr. (lat. constringere, fr. contraindre). Silesc, forțez, fac să facă ce vreaŭ eŭ.
15. [DOOM 3] constrânge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. constrâng, 3 sg. constrânge, perf. s. 1 sg. constrânsei, 1 pl. constrânserăm, m.m.c.p. 1 pl. constrânseserăm; conj. prez. 1 sg. să constrâng, 3 să constrângă; ger. constrângând; part. constrâns
16. [DOOM 2] constrânge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. constrâng; part. constrâns
17. [CECC] Kein Mensch muß müssen (germ. „Nici un om nu trebuie să trebuie” – e traducerea literală. Dar sensul este că: nici un om nu trebuie constrîns să îndeplinească ceva). Cuvinte celebre ale lui Lessing din piesa Nathan înțeleptul (act. I, sc. 3). Eroul titular le adresează dervișului, cînd acesta îi spune că poate fi nevoit să-și joace rolul de călugăr. „Nevoit? – întreabă Nathan. – Nu-i om să poată fi silit să vrea!” Vorbele lui Lessing sînt citate spre a arăta că omul e singurul stăpîn al voinței și al actelor sale. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL