1. [DEX '09] CONSTATARE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei. – V. constata.
2. [MDA2] constatare sf [At: MAIORESCU, L. 52 / Pl: ~tări / E: constata] 1 Stabilire. 2 Încredințare. 3 Remarcă.
3. [CADE] * CONSTATARE sf. 1 Faptul de a constata ¶ 2 Faptul constatat.
4. [DEX '98] CONSTATARE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare. – V. constata.
5. [DLRLC] CONSTATARE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire.
6. [DLRM] CONSTATARE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei.
7. [DN] CONSTATARE s.f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare. V. descindere. [< constata].
8. [Șăineanu, ed. VI] constatare f. fapta de a constata și lucrul constatat.
9. [DEX '09] CONSTATA, constat, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. – Din fr. constater.
10. [MDA2] constata vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 373 / Pzi: constat / E: fr constater] 1 A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt etc. 2 A consemna într-un act scris. 3 A remarca.
11. [CADE] * CONSTATA (-stat) vb. tr. 1 A dovedi, a adeveri, a arăta cu dovezi sigure, în mod neîndoios, că un lucru e adevărat, a stabili adevărul asupra unui fapt ¶ 2 A consemna, a trece într’un act [fr.].
12. [DLRLC] CONSTATA, constat, vb. I. Tranz. A stabili starea unui lucru, realitatea, adevărul unui fapt. Pînă să mă-nvrednicesc a primi o vizită a d-tale (pe care...constat că o cam prea întîrzii), rogu-te... CARAGIALE, O.VII 182. Voi... cătați defecte în scrierile mele și intonați fanfare cînd constatați în ele greșeli, imagini slabe. ALECSANDRI, O. 264.
13. [DLRM] CONSTATA, constát, vb. I. Tranz. A stabili starea unui lucru, realitatea sau adevărul unui fapt. – Fr. constater (lat. lit. constare).
14. [DN] CONSTATA vb. I. tr. A stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru. [P.i. constat. / < fr. constater, cf. it. constatare, lat. constat – este sigur].
15. [MDN '00] CONSTATA vb. tr. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza. (< fr. constater, it. constatare)
16. [Șăineanu, ed. VI] constatà v. 1. a stabili adevărul unui fapt; 2. a consemna într’un act.
17. [Scriban] *constát, a -á v. tr. (fr. constater, it. constatáre, d. lat. constat, se știe, care vine d. con-stare, a fi cert, a se ști că e așa). Stabilesc existența unuĭ fapt: Pasteur a constatat existența microbilor.
18. [Scriban] *constatațiúne f. (d. constat; fr. -ation). Acțiunea de a constata. – Și -áție, dar ob. -áre.
19. [DOOM 3] constatare s. f., g.-d. art. constatării; pl. constatări
20. [DOOM 2] constatare s. f., g.-d. art. constatării; pl. constatări
21. [DOOM 3] constata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. constat, 2 sg. constați, 3 constată; conj. prez. 1 sg. să constat, 3 să constate
22. [DOOM 2] constata (a ~) vb., ind. prez. 3 constată
23. [IVO-III] constat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL