1. [DEX '09] CONSPIRAȚIE, conspirații, s. f. Uneltire îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiune s. f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis.
2. [MDA2] conspirație sf [At: GHICA, S. 119 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr conspiration, lat conspiratio, -onis] Acțiune secretă și ilegală îndreptată împotriva conducătorilor statului sau a ordinii publice Si: complot, conjurație, conspirare, uneltire.
3. [DEX '98] CONSPIRAȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiune s. f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis.
4. [DLRLC] CONSPIRAȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală împotriva ordinei publice, împotriva statului sau a conducătorilor lui; complot, conjurație. N-aș vrea să dăm acestei întîlniri... înfățișarea unei conspirații. C. PETRESCU, Î. II 105. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) conspirațiune (CARAGIALE, O. II 85) s. f.
5. [DLRM] CONSPIRAȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală împotriva ordinii publice, împotriva statului sau a conducătorilor lui; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiune s. f.] – Fr. conspiracy (lat. lit. conspiratio, -onis).
6. [DN] CONSPIRAȚIE s.f. Acțiune secretă și ilegală îndreptată contra ordinii publice, împotriva statului etc.: uneltire, conjurație, complot. [Gen. -iei, var. conspirațiune s.f. / cf. fr. conspiration].
7. [MDN '00] CONSPIRAȚIE s. f. complot. (< fr. comspiration, lat. conspiratio)
8. [DEX '09] CONSPIRAȚIUNE s. f. v. conspirație.
9. [MDA2] conspirațiune sf vz conspirație
10. [CADE] * CONSPIRAȚIUNE, * CONSPIRAȚIE sf. 1 ⏲ Complot urzit împotriva Statului; Ⓕ: s’a urzit o ~ împotriva acestui om ¶ 2 Înțelegere tainică în vederea aceluiași scop [fr.].
11. [DN] CONSPIRAȚIUNE s.f. v. conspirație.
12. [Șăineanu, ed. VI] conspirați(un)e f. 1. complot în contra Statului; 2. cabală particulară; 3. înțelegere, învoeală secretă.
13. [Scriban] *conspirațiúne f. (lat. conspirátio, -ónis). Unire contra statuluĭ orĭ a unuĭ particular. Conspirațiunea tăceriĭ, învoĭală secretă de a nu maĭ vorbi despre o persoană (de a o ignora), ca și cum ar fi moartă, cu scopu de a-ĭ reduce valoarea. – Și -áție.
14. [DOOM 3] conspirație (desp. -ți-e) s. f., art. conspirația (desp. -ți-a), g.-d. art. conspirației; pl. conspirații, art. conspirațiile (desp. -ți-i-)
15. [DOOM 2] conspirație (-ți-e) s. f., art. conspirația (-ți-a), g.-d. art. conspirației; pl. conspirații, art. conspirațiile (-ți-i-)
16. [MDO] conspirație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL