1. [DEX '09] CONSORȚIU, consorții, s. n. Înțelegere încheiată între mai multe bănci sau societăți comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operații avantajoase de mare amploare. – Din lat., fr. consortium, germ. Konsortium.
2. [MDA2] consorțiu sn [At: GHICA, S. 450 / Pl: ~ii / E: fr, lat consortium, ger Konsortium] Înțelegere încheiată între mai multe bănci sau societăți comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operații de mare amploare.
3. [CADE] * CONSORȚIU (pl. -ții) sn. ⚚ Sindicat, tovărășie de bancheri [germ. > lat.].
4. [DEX '98] CONSORȚIU, consorții, s. n. Formă a monopolurilor capitaliste constând din înțelegerea încheiată între mai multe bănci sau societăți comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operații avantajoase de mare amploare. – Din lat., fr. consortium, germ. Konsortium.
5. [DLRLC] CONSORȚIU, consorții, s. n. (În economia capitalistă) Formă a monopolurilor capitaliste coNstînd din asocierea unor bănci mari, pentru executarea unor operații financiare în comun.
6. [DLRM] CONSORȚIU, consorții, s. n. Formă a monopolurilor capitaliste constînd din asocierea unor bănci mari, pentru executarea unor operații financiare în comun. – Lat. lit. consortium.
7. [DN] CONSORȚIU s.n. I. Participare la domnie în vechea Romă. II. 1. Formă a monopolurilor capitaliste constînd în asocierea unor bănci mari sau a unor societăți comerciale pentru efectuarea în comun a unor operații financiare. 2. (Biol.) Ansamblu de organisme legate prin activitatea lor vitală. [Pron. -țiu. / < fr., lat. consortium, cf. germ. Konsortium].
8. [MDN '00] CONSORȚIU s. n. I. participare la domnie în vechea Romă. II. 1. asociație de monopoliști, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înființării unei societăți pe acțiuni, precum și pentru efectuarea unor operații comerciale. ♦ ~ bancar = asociație a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operații financiare de anvergură și avantajoase. 2. (biol.) asociație simbiotică între două organisme. (< fr., lat. consortium, germ. Konsortium)
9. [Șăineanu, ed. VI] consorțiu n. societate, mai ales financiară.
10. [Scriban] *consórțiŭ n. (lat. con-sortium, participare, comunitate. V. sorț, consoartă). Asociațiune, societate, cartel, sindicat, trust: consorțiŭ de ferarĭ.
11. [DOOM 3] consorțiu [iu pron. ĭu] s. n., art. consorțiul; pl. consorții, art. consorțiile (desp. -ți-i-)
12. [DOOM 2] consorțiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. consorțiul; pl. consorții, art. consorțiile (-ți-i-)
13. [IVO-III] consorțiu, -ții.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL