1. [DEX '09] CONSOLAȚIE, consolații, s. f. (Înv.) Consolare. [Var.: consolațiune s. f.] – Din fr. consolation, lat. consolatio, -onis.
2. [MDA2] consolație sf [At: GHICA, S. 630 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr consolation, lat consolatio, -onis] 1-2 (Înv) Consolare (1-2).
3. [DLRM] CONSOLAȚIE, $consolații, s. f. (Înv.) Consolare. – Fr. consolation (lat. lit. consolatio, -onis).
4. [DN] CONSOLAȚIE s.f. Consolare. [Gen. -iei, var. consolațiune s.f. / cf. fr. consolation, lat. consolatio].
5. [DEX '09] CONSOLAȚIUNE s. f. v. consolație.
6. [MDA2] consolațiune sf vz consolație
7. [CADE] * CONSOLAȚIUNE, * CONSOLAȚIE sf. 1 Mîngîiere, alinare a întristării ¶ 2 Cuvinte de mîngîiere ¶ 3 Lucrul sau persoana care mîngîie ¶ 4 Subiect de mulțumire sufletească [fr.].
8. [DN] CONSOLAȚIUNE s.f. v. consolație.
9. [Șăineanu, ed. VI] consolați(un)e f. 1. fapta de a consola: mângâiere; 2. persoana sau lucrul ce consolează; 3. motiv de mulțumire și de bucurie.
10. [Scriban] *consolațiúne f. (lat. consolátio, -ónis). Mîngîĭere, alinarea întristăriĭ: freamătu plopilor e consolațiunea mea. Cuvîntare consolatoare. – Și -áție.
11. [DOOM 3] consolație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. consolația (desp. -ți-a), g.-d. art. consolației; pl. consolații, art. consolațiile (desp. -ți-i-)
12. [DOOM 2] consolație (înv.) (-ți-e) s. f., art. consolația (-ți-a), g.-d. art. consolației; pl. consolații, art. consolațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL