1. [DEX '09] CONSOLARE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească); consolație. – V. consola.
2. [MDA2] consolare sf [At: C. PETRESCU, R. Dr. 39/ Pl: ~lări / E: consola] 1 Mângâiere Si: consolație (1). 2 Împăcare Si: consolație (1). 3 (Ccr) Cuvinte de alinare. 4 Lucru sau persoană în care cineva își găsește alinare.
3. [DLRLC] CONSOLARE, consolări, s. f. Acțiunea de a (s e) consola și rezultatul ei; mîngîiere, ușurare, alinare.
4. [DLRM] CONSOLARE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mîngîiere.
5. [DN] CONSOLARE s.f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mîngîiere, împăcare, alinare, consolație. [< consola].
6. [DEX '09] CONSOLA, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.
7. [MDA2] consola [At: GHICA, S. 159 / Pzi: ~lez / E: fr consoler, lat consolare] 1-2 vtr A(-și) alina necazul, suferința, durerea etc. Si: a mângâia. 3 vr A se împăca cu ceva.
8. [CADE] * CONSOLA (-olez) vb. tr. și refl. A (se) mîngîia, a alina durerea sau întristarea cuiva [fr.].
9. [DLRLC] CONSOLA, consolez, vb. I. Tranz. A alina, a ușura durerea, necazul, întristarea cuiva; a mîngîia. Cînd erau mai consolați... muri fratele cel mai mare. RETEGANUL, P. IV 63. Ca să-l consoleze, i-a zis că îndată ce se va însănătoși, îl va trimite... să studieze. GHICA, S. 159.
10. [DLRM] CONSOLA, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mîngîia. – Fr. consoler (lat. lit. consolari).
11. [DN] CONSOLA vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mîngîia durerea, necazul etc. [< fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari].
12. [MDN '00] CONSOLA vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. (< fr. consoler, lat. consolari)
13. [Șăineanu, ed. VI] consolà v. 1. a mângâia, a alina întristarea sau durerea cuiva; 2. a se mângâia ușor.
14. [Scriban] *consoléz v. tr. (lat. consólor, -ári). Mîngîĭ, alin tristeța. V. refl. Mă consolez cu chitara.
15. [DOOM 3] consolare s. f., g.-d. art. consolării; pl. consolări
16. [DOOM 2] consolare s. f., g.-d. art. consolării; pl. consolări
17. [DOOM 3] consola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consolez, 3 consolează; conj. prez. 1 sg. să consolez, 3 să consoleze
18. [DOOM 2] consola (a ~) vb., ind. prez. 3 consolează
19. [IVO-III] consolez.
20. [DAS] CONSOLARE. Subst. Consolare, alinare, mîngîiere, parigorie (înv. și reg.); liniștire, calmare, potolire, potoleală (rar), ogoire (pop.), ostoire (înv. și pop.), domolire. Împăcare, împăciuire (rar); ușurare (fig.), destindere (fig.), înseninare (fig.); încurajare, îmbărbătare. Nădejde, speranță; rază de speranță (fig.), rază de lumină (fig.). Condoleanțe. Adj. Alinat; liniștit, calm, potolit, ogoit, destins, domol, împăcat, împăciuit (rar), ușurat (fig.), înseninat (fig.). Îmbărbătat, încurajat. Calmant, liniștitor, potolitor (rar), alinător, consolator, consolant (rar); încurajator, mîngîietor, mîngîios; ușurător (rar). Vb. A se consola, a se mîngîia, a se alina, a se împăca, a se ușura (fig.), a-și ușura durerea (necazul); a se liniști, a se calma, a se potoli, a se domoli, a se ogoi (pop.), a se ostoi (înv. și pop.); a se însenina (fig.), a-și găsi liniștea, a-și găsi tihna; a se încuraja, a se îmbărbăta, a-și da curaj, a-și face curaj, a-și da speranțe. A consola, a alina, a mîngîia, a parigorisi (înv.), a usca lacrimile (cuiva), a turna ulei pe rană; a calma, a liniști, a potoli, a domoli, a ogoi (pop.), a astîmpăra, a împăca, a împăciui (rar), a ușura, a lua cuiva o piatră de pe inimă; a încuraja, a da curaj, a însufleți, a da cuiva o rază de speranță, a îmbărbăta, a insufla încredere (bărbăție). V. calm, curaj, pace, speranță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL