1. [DEX '09] CONSOLA, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.
2. [MDA2] consola [At: GHICA, S. 159 / Pzi: ~lez / E: fr consoler, lat consolare] 1-2 vtr A(-și) alina necazul, suferința, durerea etc. Si: a mângâia. 3 vr A se împăca cu ceva.
3. [CADE] * CONSOLA (-olez) vb. tr. și refl. A (se) mîngîia, a alina durerea sau întristarea cuiva [fr.].
4. [DLRLC] CONSOLA, consolez, vb. I. Tranz. A alina, a ușura durerea, necazul, întristarea cuiva; a mîngîia. Cînd erau mai consolați... muri fratele cel mai mare. RETEGANUL, P. IV 63. Ca să-l consoleze, i-a zis că îndată ce se va însănătoși, îl va trimite... să studieze. GHICA, S. 159.
5. [DLRM] CONSOLA, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mîngîia. – Fr. consoler (lat. lit. consolari).
6. [DN] CONSOLA vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mîngîia durerea, necazul etc. [< fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari].
7. [MDN '00] CONSOLA vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. (< fr. consoler, lat. consolari)
8. [Șăineanu, ed. VI] consolà v. 1. a mângâia, a alina întristarea sau durerea cuiva; 2. a se mângâia ușor.
9. [DEX '09] CONSOLĂ, console, s. f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță rezemată de perete și pe care se așază vaze, statuete etc. 2. Element arhitectural (ornamental) de lemn, de piatră etc., folosit la sprijinirea unei cornișe, a unui balcon etc. 3. Element de construcție care iese cu unul dintre capete în afara punctului de reazem, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară. – Din fr. console.
10. [MDA2] consolă sf [At: IORGA, C. I. 17 / Pl: ~le / E: fr console] 1 Mobilă în formă de policioară sau de măsuță, rezemată de perete, pe care se așază vaze, statuete etc. 2 Element arhitectural ornamental de lemn, de piatră etc. folosit la sprijinirea unei cornișe sau a unui balcon. 3 Element de construcție care iese cu unul dintre capete în afara punctului de reazem, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară.
11. [CADE] * CONSOLĂ (pl. -le) sf. 1 💒 Sprijin de lemn, de piatră, etc., ornamentat, pe care se reazimă un balcon, o cornișă, etc. (🖼 1434) ¶ 2 Mobilă de lux, un fel de mescioară sau policioară, care se reazimă de un zid și pe care se pun vase. busturi. etc. [fr.].
12. [DLRLC] CONSOLĂ, console, s. f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță, de obicei cu picioarele încovoiate, rezemată de perete și pe care se pun vase, statuete etc. Se întoarse și arătă o consolă și o oglindă, ascunse într-o firidă boltită a peretelui. C. PETRESCU, A. 338. 2. Element arhitectural de lemn, de piatră etc., de obicei ornamentat, care folosește pentru a sprijini o cornișă, un balcon etc.
13. [DLRM] CONSOLĂ, console, s. f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță, rezemată de perete și pe care se așază vase, statuete etc. 2. Element arhitectural (ornamentat) de lemn, de piatră etc., care folosește pentru a sprijini o cornișă, un balcon etc. 3. Element de construcție care iese, cu unul dintre capete, în afara punctului său de reazem, avînd rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară. – Fr. console.
14. [DN] CONSOLĂ s.f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță cu picioarele încovoiate, sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc. 2. Element arhitectural care sprijină un balcon, o cornișă etc. 3. Element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare într-o construcție. [< fr. console].
15. [MDN '00] CONSOLĂ s. f. 1. mobilă în formă de policioară sau de măsuță sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc. 2. element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susține un balcon, o cornișă etc. 3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ. 4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-mașină. (<fr. console)
16. [Șăineanu, ed. VI] consolă f. 1. mobilă de lux, un fel de mescioară pentru flori, vase, etc.; 2. bucată de arhitectură ce sprijină un căprior, balcon, bust.
17. [Scriban] *consólă f., pl. e (fr. console). Grindeĭ, pĭesă de lemn orizontală perpendiculară pe zid pe care se sprijină streșina ș. a. Mesuță pusă la un părete ca să sprijine o oglindă ș. a.
18. [Scriban] *consoléz v. tr. (lat. consólor, -ári). Mîngîĭ, alin tristeța. V. refl. Mă consolez cu chitara.
19. [DOOM 3] consola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consolez, 3 consolează; conj. prez. 1 sg. să consolez, 3 să consoleze
20. [DOOM 2] consola (a ~) vb., ind. prez. 3 consolează
21. [DOOM 3] consolă s. f., g.-d. art. consolei; pl. console
22. [DOOM 2] consolă s. f., g.-d. art. consolei; pl. console
23. [IVO-III] consolez.
24. [GTA] CONSOLĂ element de construcție care iese cu unul din capete în afara fuzelajului având rol de prindere a aripilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL