Definiție și ce înseamnă consistoriu

1. [DEX '09] CONSISTORIU, consistorii, s. n. 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Din lat. consistorium, fr. consistoire.

2. [MDA2] consistoriu sn [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 64/ V: (Trs) ~tor, (înv) ~ium / Pl: ~ii / E: lat consistorium, fr consistoire] 1 Consiliu al împăraților romani. 2 (Pex) Loc unde se ținea consiliul. 3 Organ administrativ și disciplinar pe lângă mitropolii și episcopii. 4 (Îbrc) Adunare a cardinalilor prezidată de papă sau a canonicilor, prezidată de episcopi. 5 (În biserica protestantă) Adunare dirigentă a pastorilor. 6 (La evrei) Adunare dirigentă a rabinilor. 7 Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, confesiuni religioase etc. 8 Instanță judecătorească ecleziastică.

3. [CADE] * CONSISTORIU (pl. -orii) sn. ⛪ 1 Adunare de cardinali prezidată de papa; locul unde se ține această adunare ¶ 2 Adunare a miniștrilor protestanți, a rabinilor [fr.].

4. [DLRLC] CONSISTORIU, consistorii, s. n. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici.

5. [DLRM] CONSISTORIU, consistorii, s. n. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Lat. lit. consistorium (fr. consistoire).

6. [DN] CONSISTORIU s.n. 1. Consiliu al împăraților romani. ♦ Loc unde se ținea acest consiliu. 2. Instanță judecătorească ecleziastică. ♦ Consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ♦ Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. [Pron. -riu. / < lat. consistorium – adunare, cf. fr. consistoire, germ. Konsistorium, it. consistorio].

7. [MDN '00] CONSISTORIU s. n. 1. consiliu al împăraților romani. ◊ locul unde se ținea. 2. instanță judecătorească ecleziastică. ◊ consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ◊ adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. (< lat. consistorium, fr. consistoire)

8. [Șăineanu, ed. VI] consistoriu n. 1. adunare de cardinali convocați de papa în vederea unei afaceri importante; 2. adunare de preoți; 3. tribunal ecleziastic (v. dicasterie).

9. [Scriban] *consistóriŭ n. (lat. consistorium, d. consistere, a ședea împreună). Tribunal bisericesc ortodox. Adunare de cardinali catolicĭ saŭ de preuțĭ protestanțĭ. Consiliŭ religios jidănesc. V. sinedriŭ.

10. [DOOM 3] consistoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. consistoriul; pl. consistorii, art. consistoriile (desp. -ri-i-)

11. [DOOM 2] consistoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. consistoriul; pl. consistorii, art. consistoriile (-ri-i-)

12. [IVO-III] consistoriu, -rii.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINOLENT, -Ă, sangvinolenți, -te, adj. 1. Amestecat cu sânge, care conține sânge. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro