1. [DEX '09] CONSIGNAȚIE, consignații, s. f. Depunere spre păstrare, garanție sau vânzare a unor lucruri la un magazin specializat. ♦ (Concr.) Magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte aparținând unor persoane particulare. – Din fr. consignation.
2. [MDA2] consignație sf [At: I. IONESCU, M. 215 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr consignation] 1 Depunere spre păstrare, garanție sau vânzare a unor lucruri la un magazin specializat. 2 Magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte aparținând unor persoane particulare.
3. [DLRLC] CONSIGNAȚIE, consignații, s. f. Depunere spre păstrare, garanție sau vînzare. – Pronunțat: -ți-e.
4. [DLRM] CONSIGNAȚIE, consignații, s. f. Depunere spre păstrare, garanție sau vînzare; (concr.) magazin de stat în care se depun spre vînzare diverse obiecte aparținînd persoanelor particulare. – Fr. consignation.
5. [DN] CONSIGNAȚIE s.f. Depunere pentru păstrare, garanție sau vînzare; consemnare, consemnațiune. ♦ (Concr.) Magazin de stat unde se depun spre vînzare diferite obiecte de către particulari. [Gen. -iei. / cf. fr. consignation].
6. [MDN '00] CONSIGNAȚIE s. f. depunerea spre vânzare, pe baza unui contract, a anumitor obiecte la o unitate comercială specializată în asemenea vânzări. ◊ magazin unde se fac asemenea depuneri și vânzări. (< fr. consignation)
7. [MDA2] consignațiune sf vz consignație
8. [Scriban] *consemnațiúne f. (fr. consignation, lat. consignatio, după rom. a consemna). Acțiunea de a consemna. Lucru consemnat. Casă de depunerĭ și consemnațiunĭ, casă care primește valorĭ în depozit. – Și -áție. Rar și consign-.
9. [Scriban] *consignațiúne, V. consemnațiune.
10. [DOOM 3] consignație (desp. -ți-e) s. f., art. consignația (desp. -ți-a), g.-d. art. consignației; pl. consignații, art. consignațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] consignație (-ți-e) s. f., art. consignația (-ți-a), g.-d. art. consignației; pl. consignații, art. consignațiile (-ți-i-)
12. [MDO] consignație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL