1. [DEX '09] CONSFINȚIRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; stabilire, consacrare. – V. consfinți.
2. [MDA2] consfințire sf [At: I. IONESCU, M. 190 / V: (înv) ~sân~ / Pl: ~ri / E: consfinți] 1 Stabilire Si: consfințit1 (1). 2 Consacrare Si: consfințit1 (2).
3. [DLRLC] CONSFINȚIRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; consacrare.
4. [DLRM] CONSFINȚIRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; stabilire.
5. [DN] CONSFINȚIRE s.f. Acțiunea de a consfinți; consacrare. [< consfinți].
6. [DEX '09] CONSFINȚI, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1- + sfinți (după fr. consacrer).
7. [MDA2] consânți v vz consfinți
8. [MDA2] consânțire sf vz consfințire
9. [MDA2] consfinți vt [At: (a. 1852) URICARIUL IV, 435/16 / V: ~sân~ / Pzi: ~țesc / E: con1- + sfinți (după fr consacrer)] 1 A consacra (5). 2 A da un caracter durabil, solid. 3 (Rar) A aproba.
10. [CADE] * CONSFINȚI (-țesc) vb. tr. A consacra [con- + sfinți, refăcut după fr. consacrer].
11. [DLRLC] CONSFINȚI, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a consacra (2). Proiectul noii constituții, constituția construirii socialismului, consfințește regimul democrat-popular al Republicii Populare Romîne, în care întreaga putere se află în mîna oamenilor muncii de la orașe și sate. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 61. Constituția patriei noastre consfințește deplina egalitate în drepturi pentru toți cei ce muncesc, fără deosebire de rasă sau de naționalitate. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2512.
12. [DLRM] CONSFINȚI, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili. – Din con1- + sfinți (după fr. consacrer).
13. [DN] CONSFINȚI vb. IV. tr. A da un caracter durabil; a stabili; a consacra. [< con- + sfinți, după fr. consacrer].
14. [MDN '00] CONSFINȚI vb. tr. a da un caracter durabil; a consacra, a confirma. (după fr. consacrer)
15. [Șăineanu, ed. VI] consfințì v. a consacra.
16. [Scriban] *consfințésc v. tr. (con- și sfințesc). Consacrez: cuvînt consfințit de uz.
17. [DOOM 3] consfințire s. f., g.-d. art. consfințirii; pl. consfințiri
18. [DOOM 2] consfințire s. f., g.-d. art. consfințirii; pl. consfințiri
19. [DOOM 3] consfinți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consfințesc, 3 sg. consfințește, imperf. 1 consfințeam; conj. prez. 1 sg. să consfințesc, 3 să consfințească
20. [DOOM 2] consfinți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consfințesc, imperf. 3 sg. consfințea; conj. prez. 3 să consfințească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL