1. [DEX '09] CONSENS, consensuri, s. n. Înțelegere, acord, identitate de păreri. – Din lat. consensus.
2. [MDA2] consens sn [At: CANTEMIR, HR. 324/16 / Pl: ~uri / E: lat consensus] Identitate de păreri Si: acord.
3. [CADE] * CONSENS (pl. -suri) sn. Împărtășirea acelorași idei, adeziune, consimțire [fr.].
4. [DLRLC] CONSENS, consensuri, s. n. Împărtășire a acelorași idei; înțelegere, acord.
5. [DLRM] CONSENS, consensuri, s. n. Înțelegere, acord. – Lat. lit. consensus.
6. [DN] CONSENS s.n. Înțelegere, acord, identitate de păreri, armonie. [< lat. consensus].
7. [MDN '00] CONSENS s. n. înțelegere deplină, acord, identitate de opinii. (< lat., fr. consensus)
8. [DCR2] consens s. n. (pol.) (Termen des folosit după dec. 1989; uneori ironic) Înțelegere la care se ajunge fără ca vreuna dintre părți să se opună ◊ „Domnul Iliescu are dreptate: grevelor le lipsește consensul. E nevoie de o planificare riguroasă pe trimestre, deci și cincinală a grevelor.” R.l. 18 VIII 93 p. 1. ◊ „În acest moment critic primordial este consensul național.” R.l. 8 IX 93 p. 9 (din fr. consensus)
9. [DOOM 3] consens s. n., pl. consensuri
10. [DOOM 2] consens s. n., pl. consensuri
11. [MDO] consens
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL