1. [MDA2] consecinte a vz consecvent
2. [CADE] ⦿ CONSECINTE = CONSECUENT
3. [DEX '09] CONSECINȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare. ◊ În consecință = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.
4. [DEX '09] CONSECVENT, -Ă, consecvenți, -te, adj., adv., s. n. 1. Adj., adv. (Care acționează) statornic, conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4. (Log.) S. n. Propoziție care decurge necesar dintr-o altă propoziție. – Din fr. conséquent, lat. consequens, -ntis.
5. [MDA2] consecință sf [At: (a. 1876) URICARIUL I, 130 / V: (înv) ~cvenție, ~cuen~[1], ~cuin~, ~cvin~ / Pl: ~țe / E: lat consequentia, fr conséquence] 1 Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu Si: urmare. 2 (Îe) A trage ~țele A suporta urmările. 3 (Îlc) În ~ Prin urmare. 4 (Îlav) În ~ Conform dispozițiilor, situației etc.
6. [MDA2] consecuent, ~ă a vz consecvent
7. [MDA2] consecuință sf vz consecință
8. [MDA2] consecvent, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~cinte, ~cuent / Pl: ~nți, ~e / E: fr conséquent, lat consequens, -ntis] 1-2 a, av (Dpl) (Care acționează) conform propriilor idei și principii. 3 a (D. o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3 a (Flz; d. fenomene) Care urmează unui alt fenomen. [1] 4 sn (Log) Propoziție care decurge necesar dintr-o altă propoziție. 5 a Care urmează desfășurarea firească și logică.
9. [MDA2] consecvenție sf vz consecință
10. [MDA2] consecvință sf vz consecință
11. [MDA2] cuensecință sf vz consecință
12. [MDA2] cuinsecință sf vz consecință
13. [CADE] * CONSECINȚĂ 👉 CONSECUENȚĂ
14. [CADE] * CONSECUENT l. adj. 1 Care lucrează sau judecă potrivit cu principiile sale, ale cărui fapte sau spuse se potrivesc cu cele săvîrșite sau spuse mai înainte ¶ ¶ C. NECONSECUENT, INCONSECUENT ¶ 2 🦉 Propozițiune ~ă, propozițiune care se deduce din alta, numită „antecedență”. II. CONSECUENTĂ (pl. -te) sf. 1 🦉 Propozițiune consecuentă ¶ 2 ➕ Al doilea termen al unui raport aritmetic ¶ 3 📖 Al doilea din termenii unui raport gramatical [fr.].
15. [CADE] * CONSECUENȚĂ, * CONSECINȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Urmare, ceea ce urmează din cele zise sau făcute mai ’nainte; în ~, prin urmare ¶ ¶ C. NECONSECUENȚĂ, 'INCONSECUENȚĂ ¶ 2 Însemnătate, importanță: e un om, un lucru fără ~ [fr.].
16. [DEX '98] CONSECVENT, -Ă, consecvenți, -te, adj., adv., s. n. 1. Adj., adv. (Care acționează) conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4. S. n. (Log.) Propoziție care decurge dintr-o altă propoziție. – Din fr. conséquent, lat. consequens, -ntis.
17. [DLRLC] CONSECINȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei acțiuni, al unei fapte, al unui principiu etc.; urmare. Sentimentul de prietenie mă silește să te povățuiesc a- medita serios la toate consecințele. C. PETRESCU, A. 374. ◊ În consecință = a) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. Veți proceda în consecință; b) (loc. conj.) prin urmare, deci. ◊ Expr. A trage (sau a suporta) consecințele = a avea de suportat ceea ce rezultă (sau poate rezulta) dintr-o acțiune sau o situație oarecare.
18. [DLRLC] CONSECVENT, -Ă, consecvenți, -te, adj. Care acționează conform cu principiile sale, care nu se contrazice în acțiunile sale, credincios ideilor sale. În Romînia burghezo-moșierească, Partidul Comunist Romîn a fost singurul partid care a dus o luptă consecventă pentru soluționarea democratică a chestiunii naționale. REZ. HOT. I 33. Bine, înțeleg, ați refuzat un scriitor, sînteți oarecum, consecvenți cu d-voastră. CAMIL PETRESCU, P. 410. Dacă i-am văzut că sînt de aceleași principii și consecvenți, nu m-am despărțit de dînșii. GHICA, A. 703. ◊ (Adverbial) Uniunea Sovietică... a susținut consecvent interesele noastre, afirmînd alături de noi și în numele nostru independența și suveranitatea noastră ca popor și ca stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 33. Proletariatul, fiind singura clasă consecvent revoluționară pînă la capăt, are chemarea să conducă lupta tuturor celor exploatați și asupriți împotriva tuturor formelor de exploatare și asuprire. DOC. PART. 123.
19. [DLRM] CONSECINȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare. ♦ În consecință = a) (loc. conj.) prin urmare, deci ; b) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. – Fr. conséquence (lat. lit. consequencia).
20. [DLRM] CONSECVENT, -Ă, consecvenți, -te, adj. Care acționează conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. – Fr. conséquent (lat. lit. consequens, -ntis).
21. [DN] CONSECINȚĂ s.f. Ceea ce rezultă dintr-un fapt, dintr-un principiu; rezultat al unui fapt, al unei acțiuni; urmare. [Cf. fr. conséquence, lat. consequentia].
22. [DN] CONSECUENT, -Ă adj. v. consecvent.
23. [DN] CONSECVENT, -Ă adj. (adesea adv.) Care acționează potrivit cu principiile sale; care nu se contrazice cu sine însuși. // s.n. 1. Orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. Al doilea element al unei judecăți ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Var. consecuent, -ă adj. / < fr. conséquent, cf. lat. consequens – care urmează].
24. [MDN '00] CONSECINȚĂ s. f. 1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei acțiuni; efect, urmare. ♦ în ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situației, împrejurărilor. 2. (log.) consecvent. (II, 2). (după fr. conséquence, lat. consequentia)
25. [MDN '00] CONSECVENT, -Ă I. adj., adv. 1. (despre oameni) care acționează potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale. 2. (despre o vale) orientată pe direcția înclinării straturilor. II. s. n. 1. (fil.) orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. (log.) al doilea element al unei judecăți ipotetice; consecință (2). 3. a doua secțiune a unei fraze muzicale. (< fr. conséquent, lat. consequens)
26. [Șăineanu, ed. VI] consecință f. V. consecvență.
27. [Șăineanu, ed. VI] consecvent a. care lucrează sau raționează cu șir, cu ordine sau logicește. ║ n. 1. a doua propozițiune a unui raționament; 2. al doilea termen al unui raport matematic.
28. [Scriban] *consecŭént, -ă adj. (lat. cónsequens, -éntis, următor). Care se potrivește cu cele zise orĭ făcute în ainte: omu onest e consecŭent promisiuniĭ. Următor. S. n., pl. e. Log. A doŭa propozițiune a uneĭ entimene. Mat. Al doilea termin al unuĭ raport. În mod consecŭent. – Fals -cvent orĭ -cinte.
29. [Scriban] *consecŭénță f., pl. e (lat. consequentia. V. secŭență). Urmare, rezultat. Concluziune, deducțiune. Importanță: lucru fără consecŭență. În consecŭență, conform celor precedente: fiind-că te-aĭ purtat răŭ, veĭ fi tratat în consecŭență. – Fals -cvență orĭ -cință.
30. [DOOM 3] +consecință (în ~) loc. adv., loc. conjcț. (a acționa în consecință; E pandemie, în consecință stăm în casă.)
31. [DOOM 3] consecință s. f., g.-d. art. consecinței; pl. consecințe
32. [DOOM 3] consecvent1 adj. m., pl. consecvenți; f. consecventă, pl. consecvente
33. [DOOM 2] consecință s. f., g.-d. art. consecinței; pl. consecințe
34. [DOOM 2] consecvent1 adj. m., pl. consecvenți; f. consecventă, pl. consecvente
35. [MDO] consecvent
36. [IVO-III] consecință (în consecință; consecințele acestui fapt).
37. [IVO-III] consecvent, -tă.
38. [DER] consecință (consecințe), s. f. – Rezultat, urmare. Var. consecvență. Lat. consequentia (sec. XIX). Sensul s-a specializat în consecință „efect, rezultat” și consecvență „corespondență între principii și aplicarea lor”. – Der. consecvent, adj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL