Definiție și ce înseamnă conscient

1. [MDA2] conscient, ~ă a vz conștient

2. [CADE] * CONSCIENT 👉 CONȘTIENT

3. [Șăineanu, ed. VI] conscient a. V. conștient.

4. [Scriban] *conscient și (ob.) conștient, -ă adj. (lat. cón-sciens, -sciéntis). Care are conștiința (noțiunea) unuĭ lucru, unuĭ fapt: conscient de vina luĭ.

5. [DEX '09] CONȘTIENT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință. 2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul său în societate. ♦ (Despre activitatea umană) Care realizează scopuri dinainte stabilite. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. conscient (după ști).

6. [MDA2] conștient, ~ă a [At: D. RUSSO / P: ~ști-ent / V: ~sci~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr conscient] 1 (D. oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare. 2 Care are conștiință. 3 Care își dă seama de posibilitățile sale sau de rolul care-i revine în societate. 4 Care realizează scopuri stabilite anterior. 5 Care acționează pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă seama de consecințele sociale ale faptelor sale.

7. [CADE] * CONȘTIENT, * CONSCIENT adj. Care are conștiința unui fapt, unui lucru, care-și dă bine seama despre cele ce face, despre felul său de a fi ¶ ¶ C. INCONȘTIENT [fr.].

8. [DEX '98] CONȘTIENT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință. 2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în societate; ♦ Care realizează scopuri dinainte stabilite; care acționează pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. conscient (după ști).

9. [DLRLC] CONȘTIENT, -Ă, conștienți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care-și dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință (1). Cînd a spus aceste cuvinte, era pe deplin conștient. 2. Care-și dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în societate. Cu cît țăranii devin mai conștienți, cu atît mai ferm sînt ei de partea muncitorilor, cu atît mai fermă este hotărîrea lor de a ajuta prin toate mijloacele statul muncitoresc, pentru a face imposibilă reînscăunarea puterii moșierilor și capitaliștilor. LENIN, O. A. II 515. Democrație internă de partid înseamnă intensificarea activității maselor partidului și întărirea unității partidului, întărirea disciplinei proletare conștiente în partid. STALIN, O. VIII 157. Marx și Engels au învățat proletariatul să fie conștient de forțele sale, să fie conștient de interesele sale de clasă, să se unească pentru a lupta cu hotărîre împotriva burgheziei. IST. P.C. (b) 16. Unitatea de voință și de acțiune a partidului presupun o disciplină unică, de fier, conștientă și respectată cu strictețe de toți comuniștii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603. – Pronunțat: -ști-ent.

10. [DLRM] CONȘTIENT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea încunjurătoare, care are conștiință (1). 2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în societate. [Pr.: -ști-ent] – Fr. conscient (după ști).

11. [DN] CONȘTIENT, -Ă adj. 1. Care are conștiința trează, care își dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru. 2. Care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate. // s.n. (Fil.) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuiește în conformitate cu un anumit scop. [Pron. -ști-ent. / < fr. conscient].

12. [MDN '00] CONȘTIENT, -Ă adj. 1. care își dă seama de realitatea înconjurătoare. 2. care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid. ◊ care realizează scopuri dinainte fixate. (< fr. conscient)

13. [Șăineanu, ed. VI] conștient a. Filoz. care are cunoștință despre un fapt, despre un lucru.

14. [Scriban] *conștiént, V. conscient.

15. [DOOM 3] conștient (desp. -ști-ent) adj. m., pl. conștienți; f. conștientă, pl. conștiente

16. [DOOM 2] conștient (-ști-ent) adj. m., pl. conștienți; f. conștientă, pl. conștiente

17. [MDO] conștient

18. [IVO-III] conștient, -tă.

19. [DER] conștient (conștientă), adj. – Care își dă seama de realitate, care are conștiință. Fr. conscient, cu fonetismul influențat de știință. – Der. conștiință, s. f., din lat. conscientia (sec. XIX); conștiut, adj. (cunoscut); conștiincios, adj. pe baza fr. consciencieux; conștiinciozitate, s. f. (scrupulozitate); inconștient, adj.; inconștient, s. n.; subconștient, s. n. din fr.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro