1. [DEX '09] CONLUCRARE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra.
2. [MDA2] conlucrare sf [At: (a. 1849) URICARIUL XIII, 378 / Pl: ~rări / E: conlucra] 1 Colaborare. 2 Contribuție la o acțiune.
3. [DLRLC] CONLUCRARE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. Prin activitatea multilaterală pe care o desfășoară, cabinetele tehnice înfăptuiesc o mare; operă de îndrumare tehnico-culturală a muncitorilor; ele constituie adevărate laboratoare de îmbinare a științei cu. practica, de conlucrare activă între ingineri și muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2710. Afișul... cheamă la conlucrare pe toți compatrioții. RUSSO, S. 154.
4. [DLRM] CONLUCRARE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare.
5. [DN] CONLUCRARE s.f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. [< conlucra].
6. [DEX '09] CONLUCRA, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune comună. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).
7. [MDA2] conlucra vi [At: MARCOVICI, D. 86/13 / Pzi: ~rez, (Trs) conlucru / E: con1- + lucra] 1 A colabora (cu cineva). 2 A contribui la o acțiune.
8. [CADE] * CONLUCRA, (-crez) vb. intr. A lucra împreună cu altul, a colabora [lucra, refăcut după fr. collaborer].
9. [DEX '98] CONLUCRA, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).
10. [DLRLC] CONLUCRA, conlucrez, vb. I. Intranz. 1. A lucra împreună cu cineva, a colabora. Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334. Cometă cu lungi coade... Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude, destul ai conlucrat? ALEXANDRESCU, P. 160. 2. A concura; a contribui. Toate conlucrau la încurajarea lui.
11. [DLRM] CONLUCRA, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora cu cineva, a-și da contribuția la o acțiune. – Din con1- + lucra (după fr. collaborer).
12. [DN] CONLUCRA vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora; a contribui la o acțiune. [< con- + lucra, după fr. collaborer].
13. [MDN '00] CONLUCRA vb. intr. a colabora, a-și aduce contribuția la o acțiune. (după fr. collaborer)
14. [Șăineanu, ed. VI] conlucrà v. a lucra împreună cu altul.
15. [Scriban] *conlucréz v. intr. (con- și -lucrez). Colaborez.
16. [DOOM 3] conlucrare (desp. -lu-cra-) s. f., g.-d. art. conlucrării; pl. conlucrări
17. [DOOM 2] conlucrare (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. conlucrării; pl. conlucrări
18. [DOOM 3] conlucra (a ~) (desp. -lu-cra) vb., ind. prez. 1 sg. conlucrez, 3 conlucrează, imperf. 1 conlucram; conj. prez. 1 sg. să conlucrez, 3 să conlucreze
19. [DOOM 2] conlucra (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 conlucrează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL