1. [DEX '09] CONLOCUITOR, -OARE, conlocuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [Pr.: -cu-i-] – Conlocui + suf. -tor.
2. [MDA2] conlocuitor, ~oare smf, a [At: CAT. MAN. II, 306 / Pl: ~i, ~oare / E: conlocui + -tor] 1-2 (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva.
3. [DLRLC] CONLOCUITOR, -OARE, conlocuitori, -oare, adj. Care locuiește împreună cu cineva. Naționalități conlocuitoare. – Pronunțat: -cu-i-.
4. [DLRM] CONLOCUITOR, -OARE, conlocutori, -oare, adj. Care locuiește împreună cu altcineva. [Pr.: -cu-i-] – Din conlocui + suf. -(i)tor.
5. [DN] CONLOCUITOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu altul, considerat în raport cu acesta. [Pron. -cu-i-. / < con- + locuitor].
6. [MDN '00] CONLOCUITOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care locuiește împreună cu altul. (< con- + locuitor)
7. [DOOM 3] conlocuitor (desp. -cu-i-) adj. m., s. m., pl. conlocuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. conlocuitoare
8. [DOOM 2] conlocuitor (-cu-i-) adj. m., s. m., pl. conlocuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. conlocuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL