1. [DEX '09] CONLOCUI, conlocuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A locui împreună cu altcineva; a coabita. – Con1- + locui (după fr. cohabiter).
2. [MDA2] conlocui vi [At: GHICA, S. 720 / V: colăc~ / Pzi: ~esc / E: con1- + locui] (Înv) A locui împreună cu altcineva Si: a coabita.
3. [CADE] * CONLOCUI (-uesc) vb. intr. A locui împreună (I.-GH.) [locui, refăcut după fr. cohabiter].
4. [DLRLC] CONLOCUI, conlocuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A locui împreună cu cineva. Cetățui pe care le-au găsit în ființă sau le-au clădit popoarele de gintă slavonă ce au venit, sînt acum ca la doisprezece secoli, să conlocuiască cu poporațiunea romînă. ODOBESCU, S. II 179. Dintre scrisorile mele către dînsul am găsit numai opt, rămase din întîmplare la frate-tău Iancu, cu care conlocuia la Paris la 1858. GHICA, S. 720.
5. [DLRM] CONLOCUI, conlocuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A locui împreună cu altcineva. – Din con1- + locui (după fr. cohabiter).
6. [DN] CONLOCUI vb. IV. intr. A locui împreună cu cineva. [< con- + locui, după fr. cohabiter].
7. [Șăineanu, ed. VI] conlocuì v. a locui la un loc cu altul.
8. [MDA2] colăcui vi vz conlocui
9. [Scriban] *conlocuĭésc v. intr. (con- și locuĭesc). Locuĭesc la un loc. V. coabitez.
10. [DOOM 3] conlocui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conlocuiesc, 3 sg. conlocuiește, imperf. 1 conlocuiam; conj. prez. 1 sg. să conlocuiesc, 3 să conlocuiască
11. [DOOM 2] conlocui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conlocuiesc, imperf. 3 sg. conlocuia; conj. prez. 3 să conlocuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL