Definiție și ce înseamnă conjurat

1. [DEX '09] CONJURAT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Livr.) Conspirator. – Din fr. conjuré.

2. [MDA2] conjurat, ~ă smf [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: fr conjure] (Rar) Conspirator.

3. [CADE] * CONJURAT adj. și sm. ⏲ Care ia parte la un complot împotriva Statului, a suveranului, etc. [fr.].

4. [DEX '98] CONJURAT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Conspirator. – Din fr. conjuré.

5. [DLRLC] CONJURAT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care ia parte la o conjurație, conspirator.

6. [DLRM] CONJURAT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Conspirator. – V. conjura.

7. [DN] CONJURAT, -Ă s.m. și f. (Rar) Conspirator. [< conjura].

8. [MDN '00] CONJURAT, -Ă s. m. f. complotist. (< fr. conjuré, lat. coniuratus)

9. [Șăineanu, ed. VI] conjurat a. și m. care iea parte la o conjurațiune în contra Statului sau a capului său.

10. [Scriban] *conjurát, -ă adj. și s. (lat. conjuratus). Conspirator, complotist.

11. [DEX '09] CONJURA, conjur, vb. I. 1. Tranz. A ruga stăruitor; a implora. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din fr. conjurer, lat. conjurare.

12. [MDA2] conjura1 [At: NEGRUZZI, S. I, 323 / Pzi: conjur / E: fr conjurer, lat conjurare] 1 vt (Rar) A ruga cu stăruință Si: a implora. 2 vi (Rar) A conspira. 3 vt (Îcrs) A exorciza.

13. [MDA2] conjura2 v [At: PSALT. SCH. 76 / V: cun~ / Pzi: ~jur / E: ml congiro, -are] (Înv) A înconjura.

14. [MDA2] cunjura v vz conjura

15. [CADE] * CONJURA (-jur) l. vb. tr. și intr. 1 ⏲ A complota, a conspira, a unelti împotriva Statului, a Suveranului ¶ 2 A goni duhurile rele ¶ 3 Ⓕ A alunga, a îndepărta o primejdie, o nenorocire care amenință, etc.: și ca să conjur piaza rea... aruncam în mare, din timp In timp, cîte trei gologani (I.-GH.) ¶ 4 A ruga cu stăruință. II. vb. refl. A se lega, a se uni împotriva cuiva [fr.].

16. [DEX '98] CONJURA, conjur, vb. I. 1. Tranz. A ruga cu stăruință; a implora. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din fr. conjurer, lat. conjurare.

17. [DLRLC] CONJURA, conjur, vb. I. 1. Tranz. A ruga cu stăruință, a implora. Vă rog, vă conjur, plecați de la fereastră. SEBASTIAN, T. 262. Conjur, nu scrie nimic nicăieri despre mine. CARAGIALE, O. VII 385. În epistola ce scriam șefului răsculării din Transilvania îl conjuram să se împace cu ungurii. GHICA, A. 175. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a complota.

18. [DLRM] CONJURA, conjur, vb. I. 1. Tranz. A ruga cu stăruință; a implora. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a complota. – Fr. conjurer (lat. lit. conjurare).

19. [DN] CONJURA vb. I. 1. tr. A ruga stăruitor, a implora. 2. intr. (Rar) A complota, a conspira. [P.i. conjur. / < fr. conjurer, cf. lat. coniurare].

20. [MDN '00] CONJURA vb. I. tr. a ruga stăruitor; a implora. II. intr. a complota, a conspira. (< fr. conjurer, lat. coniurare)

21. [Șăineanu, ed. VI] conjurà v. 1. a complota împreună: a conjura pierderea unui rival; 2. fig. a evita o nenorocire de care cineva e amenințat; 3. a abate prin mijloace supranaturale, magice; 4. a ruga cu stăruință; 5. a se uni spre a conspira.

22. [Scriban] *conjúr, a -á v. tr. (lat. conjúro, -áre. V. jur). Rog cu insistență: te conjur să facĭ asta. Fac farmece orĭ rugăcĭunĭ ca să alung: a-l conjura pe dracu. Fig. Evit o nenorocire care amenință: a conjura furtuna. Hotărăsc serios executarea unuĭ lucru: a conjura peirea dușmanilor. V. intr. Conspir, complotez: Catilina a conjurat contra republiciĭ. V. refl. Mă unesc ca să conjur.

23. [DOOM 3] conjurat (livr.) s. m., pl. conjurați

24. [DOOM 2] conjurat (livr.) s. m., pl. conjurați

25. [DOOM 3] conjura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conjur, 3 conjură; conj. prez. 1 sg. să conjur, 3 să conjure

26. [DOOM 2] conjura (a ~) vb., ind. prez. 3 conjură

27. [DRAM 2021] conjurát, conjurați, -te, adj. (înv.) Înconjurat. – Din conjura.

28. [DRAM 2021] conjurá, conjur, v.t. (înv.) A înconjura: „Ș-o plecat s-o cate ca s-o conjoare cu dragostea și căldura lui” (Faiciuc, 2008: 405). – Moștenit din lat. congiro, -are (MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro