Definiție și ce înseamnă congruență

1. [DEX '09] CONGRUENȚĂ, congruențe, s. f. 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (Mat.) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [Pr.: -gru-en-] – Din fr. congruence, lat. congruentia.

2. [MDA2] congruență sf [At: GEOM. SP. 100 / Pl: ~țe / E: fr congruence, lat congruentia] 1 Concordanță. 2 (Mat) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 3 (D. figuri geometrice) Egalitate.

3. [CADE] * CONGRUENȚĂ sf. 1 ➕ Relațiunea între două numere congruente ¶ 2 📐 Sistem de drepte care depind de doi parametri [fr.].

4. [DLRLC] CONGRUENȚĂ, congruențe, s. f. Acord, concordanță. ♦ (Mat.) Relația dintre doua numere întregi care au proprietatea de a da același rest la împărțirea cu un întreg.

5. [DLRM] CONGRUENȚĂ, congruențe, s. f. Acord, concordanță. ♦ (Mat.) Relația dintre două numere întregi care au proprietatea de a da același rest la împărțirea cu un număr întreg. – Fr. congruence (lat. lit. congruentia).

6. [DN] CONGRUENȚĂ s.f. Acord, concordanță; coincidență. ♦ Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. ♦ Egalitate a figurilor geometrice. [Cf. fr. congruence, it. congruenza, lat. congruentia].

7. [MDN '00] CONGRUENȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină. ♦ (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente. ◊ acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său. 2. acord între subiect și predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. (< fr. congruence, lat. congruentia)

8. [Scriban] *congruénță f. (lat. congruentia). Calitatea de a fi congruent (potrivire): congruența gestuluĭ cu vorba.

9. [DOOM 3] congruență (desp. -gru-en-) s. f., g.-d. art. congruenței; pl. congruențe

10. [DOOM 2] congruență (-gru-en-) s. f., g.-d. art. congruenței; pl. congruențe

11. [DTL] CONGRUENȚĂ s. f. (cf. fr. congruence, it. congruenzo, lat. congruentia „potrivire”): acord, concordanță, potrivire între predicat și subiect (v. acord).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro