1. [DEX '09] CONGEMINAȚIE s. f. (Biol.) Formație dublă simultană. – Din lat. congeminatio, fr. congémination.
2. [MDA2] congeminație sf [At: DEX2 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr congemination, lat congeminatio] (Rar) Formație dublă simultană.
3. [DEX '98] CONGEMINAȚIE s. f. (Rar) Formație dublă simultană. – Din lat. congeminatio, fr. congémination.
4. [DN] CONGEMINAȚIE s.f. (Rar) Formație dublă simultană; redublare.[1] [Gen. -iei. / cf. lat. congeminatio, fr. congémination].
5. [MDN '00] CONGEMINAȚIE s. f. formație dublă simultană; redublare. (< fr. congémination, lat. congeminatio)
6. [DOOM 3] congeminație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. congeminația (desp. -ți-a), g.-d. congeminații, art. congeminației
7. [DOOM 2] congeminație (rar) (-ți-e) s. f., art. congeminația (-ți-a), g.-d. congeminații, art. congeminației
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL