1. [MDA2] conformațiune sf vz conformație
2. [CADE] * CONFORMAȚIUNE, * CONFORMAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) conforma, conformare ¶ 2 🫀 Felul, chipul cum e făcut, cum e conformat corpul sau organul la un om sau la un animal; vițiu de ~, defect fizic (d. e. o cocoașă, etc.) [fr.].
3. [DN] CONFORMAȚIUNE s.f. v. conformație.
4. [Șăineanu, ed. VI] conformați(un)e f. dispozițiunea diferitelor părți ale unui corp organizat.
5. [Scriban] *conformațiúne f. (lat. conformatio, -ónis). Felu cum e constituit (organizat) un corp: conformațiunea organelor. Și -áție.
6. [DEX '09] CONFORMAȚIE, conformații, s. f. Structură fizică generală a corpului sau a părților lui, a unei suprafețe de teren etc.; constituție. – Din fr. conformation, lat. conformatio.
7. [MDA2] conformație sf [At: DA / P: ~ți-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr conformation, lat conformatio] Structură fizică generală a corpului sau a părților lui, sau a unei suprafețe de teren etc. Si: constituție.
8. [DLRLC] CONFORMAȚIE, conformații, s. f. Structură fizică generală a corpului sau a părților lui; constituție. Studiul conformației organelor. – Pronunțat: -ți-e.
9. [DLRM] CONFORMAȚIE, conformații, s. f. Structură fizică generală a corpului sau a părților lui, a unei suprafețe de teren etc. – Fr. conformation (lat. lit. conformatio, -onis).
10. [DN] CONFORMAȚIE s.f. Structură (fizică) a unui corp, a unui teren etc.; fel în care este organizat un corp; constituție. [Var. conformațiune s.f. / cf. fr. conformation, lat. conformatio].
11. [MDN '00] CONFORMAȚIE s. f. structură fizică a unui corp, a unui teren, a unei substanțe; constituție (I, 2). (< fr. conformation, lat. conformatio)
12. [DOOM 3] conformație (desp. -ți-e) s. f., art. conformația (desp. -ți-a), g.-d. art. conformației; pl. conformații, art. conformațiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] conformație (-ți-e) s. f., art. conformația (-ți-a), g.-d. art. conformației; pl. conformații, art. conformațiile (-ți-i-)
14. [MDO] conformație
15. [DE] CONFORMÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Aspectul morfologic de ansamblu al corpului cuprinzînd atît modul de dezvoltare cît și raporturile dintre diferite regiuni corporale; constituție. ♦ Structură fizică generală a unei suprafețe de teren. 2. (CHIM.) Geometrie moleculară rezultată prin rotirea în moleculă a atomilor sau a grupelor de atomi în jurul unor axe moleculare (legături). Cauzele apariției c. se află în interacțiunea de respingere reciprocă a atomilor și grupărilor atomice, inclusiv a atomilor de hidrogen.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL