1. [DEX '09] CONFIDENȚĂ, confidențe, s. f. Încredințare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire. – Din fr. confidence, lat. confidentia.
2. [MDA2] confidență sf [At: C. PETRESCU, C. V. 95 / Pl: ~țe / E: fr confidence] 1 Mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine Si: destăinuire. 2 (Trs) Abuz de încredere Si: obrăznicie.
3. [CADE] * CONFIDENȚĂ (pl. -țe) sf. Destăinuirea, împărtășirea unui secret; în ~, în taină [fr.].
4. [DLRLC] CONFIDENȚĂ, confidențe, s. f. Încredințare a unei taine, destăinuire a unui gînd intim. Și confidențele, tu știi, Le-am dat pe față, tale-quale, Într-un volum de Parodii Originale. TOPÎRCEANU, M. 5. ◊ Expr. A face confidențe (cuiva) = a destăinui ceva, a încredința un gînd intim, o taină.
5. [DLRM] CONFIDENȚĂ, confidențe, s. f. $Încredințare a gîndurilor intime, a unei taine; destăinuire. – Fr. confidence (lat. lit. confidentia).
6. [DN] CONFIDENȚĂ s.f. Încredințare, mărturisire, destăinuire a unei taine, a unui gînd intim. [Cf. it. confidenza, fr. confidence, lat. confidentia].
7. [MDN '00] CONFIDENȚĂ s. f. încredințare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire. (< fr. confidence, lat. confidentia)
8. [Șăineanu, ed. VI] confidență f. împărtășirea unui secret: în confidență, în taină.
9. [Scriban] *confidénță f., pl. e (fr. confidence, it. -enza, d. lat. confidentia). Comunicare a unuĭ secret, destăĭnuire.
10. [DOOM 3] confidență s. f., g.-d. art. confidenței; pl. confidențe
11. [DOOM 2] confidență s. f., g.-d. art. confidenței; pl. confidențe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL