1. [DEX '09] CONECTOR, -OARE, conectori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care conectează, care leagă. 2. S. n. Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură conectivă. 3. S. n. Conectiv (3). 4. S. m. Operator logic; functor. – Din fr. connecteur.
2. [MDA2] conector, ~oare [At: Nom. MIN. 162 / Pl: ~i, ~oare / E: fr connecteur] 1 a Care conectează. 2 sn Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură. 3 sn (Grm) Conectiv (4).
3. [DEX '98] CONECTOR, -OARE, conectori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care conectează, care leagă. 2. S. n. Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură conectivă. 3. S. n. Conectiv (3). – Din fr. connecteur.
4. [DLRLC] CONECTOR, -OARE, conectori, -oare, adj. Care conectează, care unește, care leagă. Neuron conector. ◊ (Substantivat, n.) Aparat sau mecanism care conectează, care stabilește o legătură. Conector electric. Conector telefonic.
5. [DLRM] CONECTOR, -OARE, conectori, -oare, adj. Care conectează, care leagă. ♦ (Substantivat, n.) Aparat care stabilește o legătură, care conectează. – După fr. connecteur.
6. [DN] CONECTOR, -OARE adj. Care conectează. // s.n. 1. (Log.) Conectiv. 2. Aparat, mecanism etc. care face, care stabilește o legătură. [< fr. connecteur].
7. [MDN '00] CONECTOR, -OARE I. adj. care conectează. II. s. m. conectiv (II). III. s. n. 1. aparat, mecanism etc. care stabilește o legătură. 2. (inform.) parte a unui program care leagă două segmente. (<fr. connecteur)
8. [DOOM 3] conector3 (piesă) s. n., pl. conectoare
9. [DOOM 3] conector2 (functor) s. m., pl. conectori
10. [DOOM 3] conector1 adj. m., pl. conectori; f. sg. și pl. conectoare
11. [DOOM 2] conector3 (piesă) s. n., pl. conectoare
12. [DOOM 2] conector1 adj. m., pl. conectori; f. sg. și pl. conectoare
13. [DOOM 2] conector2 (functor) s. m., pl. conectori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL