Definiție și ce înseamnă condur

1. [DEX '09] CONDUR, conduri, s. m. 1. (Înv.) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit adesea cu broderii. 2. Compus: (Bot.) condurul-doamnei = plantă ornamentală agățătoare, cu flori mari, galbene-roșcate și cu un pinten drept; călțunaș, conduraș (2) (Tropaeolum majus). – Din tc. kundura.

2. [MDA2] condur2 sm [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 492 / Pl: ~i / E: tc kondúra] 1 (Înv) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit, adesea, cu broderii. 2 (Ban) Zestrea miresei. 3 (Fig; iuz) Femeie. 4 (Bot; Mol; îs) ~ul doamnei Plantă ornamentală agățătoare, cu flori mari, galben-roșcate și cu un pinten drept Si: (reg) altanâc, altângea, altângic, bostănei, bostunași, colțunaș, ciocănași, ciorcănei, floarea-cu-două-cozi, hobridrag, lobidrag, bobisdrag, lopostani, lupidrag, lupisdrag, năsturții, nemțoaice, pinteni, rostoponi, sultănele (Tropaeolum majus).

3. [MDA2] condur1 sm [At: HERZ.-GHER. M. IV, 238 / Pl: ~i / E: ns cf tc kondúra] (Gmț) Drac.

4. [CADE] CONDUR sm. 1 👞 Pantof fin, împodobit cu broderii de fir sau de mătase, purtat odinioară de femeile de la țară: pe fie-care noapte rupeau cîte o pereche de ~i de mătase albă, dănțuind (ISP.) ¶ 2 🌿 CONDURUL-DOAMNEI, plantă acățătoare, originară din Peru, cultivată pentru florile ei mari, galbene-roșcate; numită și „călțunaș”, „lobidrag”, etc. (Tropaeolum majus) (🖼 1425): În poiană mai vin însă elegante floricele, Unele ’n condurii-Doamnei și ’n rochiți de rîndunele (ALECS.) [tc. kondura].

5. [DEX '98] CONDUR, conduri, s. m. 1. (Înv.) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit adesea cu broderii. 2. Compus: (Bot.) condurul-doamnei = plantă ornamentală agățătoare, cu flori mari, galbene-roșcate și cu un pinten drept; călțunași, conduraș (2) (Tropaeolum majus). – Din tc. kundura.

6. [DLRLC] CONDUR, conduri, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Pantof cu toc înalt împodobit adesea cu broderii și purtat altădată de femei. Să văd piciorul acela într-un condur de atlaz. SADOVEANU, P. S. 238. Și, nici una, nici două.. – Si sărută condurul. DELAVRANCEA, S. 101. O păreche de conduri cusuți numai cu fir. ISPIRESCU, L. 24. ◊ Fig. Toamna cu-a ei albă frunte Și cu galbenii-i conduri A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri. TOPÎRCEANU, S. A. 22. 2. Compus: condurul-doamnei = plantă ornamentală -de grădină, agățătoare, cu flori mari, galbene-roșcate. și terminate cu un pinten drept (Tropaeolum majus); călțunaș, sultănele. În poiană mai vin încă elegante floricele, Unele-n condurii-doamnei și-n rochiți de rîndunele. ALECSANDRI, P. A. 125.

7. [DLRM] CONDUR, conduri, s. m. 1. (Înv. și arh.) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit adesea cu broderii. 2. Compus: condurul-doamnei = plantă ornamentală agățătoare, cu flori mari, galbene-roșcate (Tropaeolum majus); călțunaș. – Tc. kundura.

8. [Șăineanu, ed. VI] condur m. 1. pantof strâns bine pe picior cu toc și turiac înalt (țăranca din Bucovina poartă încă conduri): într’un condur și într’un papuc PANN; 2. conduru Doamnei, plantă de ornament, cultivată pentru grăunțele-i verzi, din care se gătește un fel de condiment (Tr. opaeolum majus). [Turc. KONDUKA].

9. [Scriban] condúr m. (turc. kondura, kundura, d. ngr. kondúra [scris kontúra], d. kontos, scurt, și urá, coadă; bg. kundura, sîrb. kondur, rut. kondury). Rar azĭ. Pantof femeĭesc cu călcîĭu înalt. Conduru doamneĭ, altîngic, colțunaș, sultănică, o plantă agățătoare cu florĭ marĭ galbene roșiatice originare din Perú (tropáeolum majus). V. papuc.

10. [CADE] CĂLȚUNAȘ sm. 1 👕 dim. CĂLȚUN 2 ¶ 2 Trans. PĂC. ciorap de lînă albă ce încalță peste nădragi cei ce poartă opinci ¶ 3 🍽 Plăcintioară în trei colțuri, umplută cu brînză, cu magiun, cu fructe, etc. ¶ 4 🌿 = TOPORAȘI1, CONDURUL-DOAMNEI.

11. [CADE] COLȚUNAȘ sm. 1 dim. COLȚUN ¶ 2 Mold. Bucov. 🍽 = CĂLȚUNAȘ: Gazda masă le-a gătit: Colțunași (chiroște calde) Cu posmag și ’n unt topit (SPER.) ¶ 3 🌿 pl. TOPORAȘI1 ¶ 4 🌿 pl. = CONDURUL-DOAMNEI.

12. [CADE] DOAMNĂ (pl. -ne) sf. 1 ‡ Soția Domnului, Domnitorului (🖼 1855): Doamna Chiajna; Elena Doamna ¶ 2 Titlu dat unei femei măritate, cucoană: stimată ~, doamnelor și domnilor! Doamna Popescu ¶ 3 🌿 DOAMNA-CODRULUI, DOAMNĂ-MARE = MĂTRĂGUNĂ -; CONDURUL-DOAMNEI 👉 CONDUR; -PAPUCUL-DOAMNEI 👉 PAPUC [lat. dom(ĭ)na].

13. [CADE] NEAMȚ I. sm. 1 German, Austriac: mă mir ce gust poți găsi să pufuești din gură ca un ~? (ALECS.); F: a merge, a umbla drept ca ~u, a umbla pe două cărări; a fura luleaua ~ului 👉 LULEA; de cînd Nemții cu coadă 👉 COADĂ5 ¶ 2 Ⓟ Străin (din apus): Românul, cînd vede pe cîte cineva din neamurile apusene,... îi zice ~ (ISP.). II. NEMȚOAICĂ (pl. -ce) sf. 1 Germană, Austriacă ¶ 2 Dădacă; cele mai multe erau în trecut Germane sau Austriace ¶ 3 pl. Trans. 🌿 CONDURUL-DOAMNEI [vsl. nĕmĭcĭ].

14. [DOOM 3] condur (înv., reg.) s. m., pl. conduri

15. [DOOM 2] condur (înv.) s. m., pl. conduri

16. [DER] condur (conduri), s. m. – 1. Pantof, escarpen. – 2. (Banat) Zestre. – 3. Plantă (Tropaeolum maius). – Mr. cundură, megl. condur. Tc. kondura, kundura (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 145; Meyer 197; Lokotsch 1245; Ronzevalle 142), și tc. din ngr. ϰουντοῦρα (› mr.), pe care Krumbacher, Byz. Z., II, 303, îl deriva de la ϰόντουρος „fără coadă”, ϰοντός „scurt” (cf. condac), dar care ar putea fi și o deformare vulg. de la gr. ϰόθορνος (Vasmer, Gr., 82). – Der. conduragiu, s. m. (pantofar), din tc. konduraci; condurat, s. m. (pantofar); încondura, vb. (a se încălța cu pantofi) care nu trebuie confundat cu încondura (a face curte). Graur, BL, V, 59, crede că condrățel, s. m. (păduche) este o reducere de la condurățel; însă semantismul nu este clar (după DAR, este cuvînt legat de condran, s. m. „larvă de bondar”, și cu mag. kondor „încrețit”). Probabil este cuvînt identic cu cotroței, s. m. pl. (Bucov., paste făinoase).

17. [Onomastic] CONDUR < tc. kondura „pantof european” (Șăin), < ngr. ϰόντουρος < ϰόντη-οὑρά „coadă scurtă”. 1. – fam. (Șez). 2. Condurache, însă < Condr/ache, -ăchești, cu u epentetic, < Condre (Partea I). 3. Cundur ar. (Cara 42).

18. [DFL] Tropaeolum majus L., « Condurul doamnei ». Specie care înflorește vara-toamna. Flori mari, cu pinteni lungi, pe pedunculi axilari lungi, libere deasupra frunzișului, pe tip 5, sepale colorate, inegale, petale rotunde, galbene-roșietice, cu striuri sîngerii, cele 3 din față fimbriate. Frunze alterne, orbiculate, lung-pețiolate, pe partea inferioară verzi- gri-albăstrui. Plantă anuală, erbacee, cu tulpină cărnoasă, cățărătoare sau tîrîtoare, glabră. Prezintă soiuri pitice și soiuri cu port pînă la 3 m înălțime și divers colorate: roșii, stacojii, galbene-aurii, crem-albe, roz-gălbui, simple sau duble, cu miros plăcut.

19. [DAR] condur2 s.m. (reg.; despre copii) drac împielițat.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro