1. [DEX '09] CONDIȚIONA, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. ♦ A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionner.
2. [MDA2] condiționa vt [At: GHEREA, ST. CR. II, 1, 5 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr conditionner] 1 A constitui condiția esențială de care depinde ceva. 2 A limita valabilitatea unui act printr-o condiție de care depinde însăși executarea lui. 3 A supune un act uneia sau mai multor condiții. 4 A admite ceva cu anumite condiții.
3. [DLRLC] CONDIȚIONA, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A fi condiția esențială de care, depinde ceva, a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. Frica lui Conu Leonida condiționează «hazul» părții din urmă a comediei. IBRĂILEANU, S. 77. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă exceptarea lui de o condiție, a-l supune» uneia sau mai multor condiții. ♦ A admite cu anumite condiții, sub rezerva împlinirii unei anumite obligații. – Condiționez satisfacerea cererii tale de îndeplinirea făgăduielilor pe care mi le-ai făcut. – Pronunțat: -ți-o-.
4. [DLRM] CONDIȚIONA, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A fi condiția, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. ◊ A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-]. – Fr. conditionner.
5. [DN] CONDIȚIONA vb. I. tr. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a provoca ceva. 2. A supune valabilitatea unui act unor condiții. ♦ A admite (ceva) sub rezerva anumitor condiții. [Pron. -ți-o-. / < fr. conditionner, cf. it. condizionare].
6. [MDN '00] CONDIȚIONA cb. tr. 1. a constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru. 2. a supune valabilitatea unui act unor condiții. ♦ a adminte (ceva) sub rezerva anumitor condiții. (< fr. conditionner)
7. [Scriban] *condiționéz v. tr. (fr. conditionner). Supun uneĭ condițiunĭ: vĭața e condiționată de respirațiune. Prezent cerealele curățate spre vînzare conținînd numaĭ atîtea corpurĭ străine cît se cere.
8. [DOOM 3] condiționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. condiționez, 3 condiționează; conj. prez. 1 sg. să condiționez, 3 să condiționeze
9. [DOOM 2] condiționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 condiționează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL