1. [DEX '09] CONDICĂREASĂ, condicărese, s. f. (Înv.) Soție de condicar. – Condicar + suf. -easă.
2. [MDA2] condicăreasă sf [At: FILIMON, O. II, 597 / Pl: ~ese / E: condicar + -easă] (Iuz) Soție de condicar.
3. [DLRM] CONDICĂREASĂ, condicărese, s. f. (Înv. și arh.) Soție de condicar. – Din condicar + suf. -easă.
4. [DOOM 3] condicăreasă (înv.) s. f., g.-d. art. condicăresei; pl. condicărese
5. [DOOM 2] condicăreasă (înv.) s. f., g.-d. art. condicăresei; pl. condicărese
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL