1. [DEX '09] CONCURGE, concurg, vb. III. Intranz. (Înv.) 1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura. – Din lat. concurrere (după curge).
2. [MDA2] concurge vi [At: BĂLCESCU, M. V. 38 / Pzi: 6 ~curg / E: lat concurro, -ere] 1 A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții. 2 A colabora. 3-4 A concura (1-2).
3. [DLRM] CONCURGE, concurg, vb. III. Intranz. (Înv.) 1. A se întîlni într-un punct, venind din mai multe direcții. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura (2). – Lat. lit. concurrere (după curge).
4. [DN] CONCURGE vb. III. intr. (Rar) A tinde (spre), a se întinde (dintr-un punct); a concura, a participa la. [După fr. concourir, it. concorrere].
5. [MDN '00] CONCURGE vb. intr. a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge; a concura, a participa la. (după lat. concurrere)
6. [Scriban] *concúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. lat. con-currere și acomodat d. a curge. V. de-curg). Merg împreună spre acelașĭ punct, concurez, contribuĭ: aceste legĭ concurg spre fericirea țăriĭ.
7. [DOOM 3] concurge (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pl. concurg, imperf. 3 pl. concurgeau; conj. prez. 3 pl. să concurgă; ger. concurgând (part. (rar) concurs)
8. [DOOM 2] concurge (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pl. concurg, ger. concurgând
9. [DRAM 2021] concúrge, concurg, v.i. (înv.) A contribui la înfăptuirea unei opere; a concura. – Din lat. concurrere (după curge) (Scriban, MDA, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL