1. [DEX '09] CONCURA, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din fr. concourir, lat. concurrere.
2. [MDA2] concura [At: RUSSO, S. 53 / Pzi: ~rez / E: fr concourir, lat concurro, -ere] 1-4 vi A participa la un concurs (1-4). 5 vi A tinde spre același rezultat, scop. 6-7 vir (Cmr) A(-și) face concurență (3) Si: a rivaliza.
3. [CADE] * CONCURA (-urez) vb. intr. 1 A lucra împreună, a coopera, a tinde către același scop ¶ 2 A se lua la întrecere, a intra în concurență spre a obține primul loc; a se prezenta împreună cu alții la un concurs ¶ 3 ⚚ A face concurență [fr.].
4. [DLRLC] CONCURA, concurez, Vb. I. Intranz. 1. (În orînduirea capitalistă) A lupta pentru întîietate în comerț, a se lua la întrecere (cu alte întreprinderi) pentru a vinde mai mult, pentru a atrage o clientelă mai numeroasă; a face concurență. O firmă concurează cu alta. ◊ Tranz. Un negustor concurează pe altul. ◊ Refl. reciproc. Industriașii se concurează unii pe alții. 2. A participa la un concurs, a se sili să întreacă, să depășească pe cineva pentru, a obține întîietatea.
5. [DLRM] CONCURA, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întîietate în comerț; a(-și) face concurență. – Fr. concourir (lat. lit. concurrere).
6. [DN] CONCURA vb. I. 1. intr. A participa la o competiție, la un concurs. 2. intr. A tinde spre același rezultat. 3. intr., refl., tr. A(-și) face concurență în comerț. [P.i., 3,6 -ură, -ează. / < lat. concurrere, cf. fr. concourir, concurrencer].
7. [MDN '00] CONCURA vb. I. intr. 1. a participa la un concurs. 2. a tinde spre același rezultat. II. intr., refl., tr. a(-și) face concurență în comerț. (< fr. concourir, lat. concurrere)
8. [Șăineanu, ed. VI] concurà v. 1. a coopera, a tinde către acelaș scop; 2. a rivaliza spre a obține primul loc: a concura la un premiu; 3. a face probele unui concurs: a concura la o catedră.
9. [Scriban] *concúr și -éz, a -á v. intr. (lat. concúrrere, d. con-, împreună, și cúrrere, a alerga. Fr. concourir, intr., și concurrencer, tr. V. curg, curs, curent, discurs, recurs). Cooperez: a concura la succesu uneĭ afacerĭ. Îs în concurență, mă ĭaŭ la întrecere: a concura pentru un loc, pentru un premiŭ. V. tr. Com. Caut să întrec pe cineva vînzînd maĭ mult: nu-l poate concura nimenĭ.
10. [DOOM 3] concura1 (a ~) (a participa la un concurs, a face concurență) vb., ind. prez. 1 sg. concurez, 3 concurează; conj. prez. 1 sg. să concurez, 3 să concureze
11. [DOOM 3] concura2 (a ~) (a converge) vb., ind. prez. 3 concură, imperf. 3 pl. concurau; conj. prez. 3 să concure
12. [DOOM 2] concura2 (a ~) (a participa la un concurs, a face concurență) vb., ind. prez. 3 concurează; conj. prez. 3 să concureze
13. [DOOM 2] concura1 (a ~) (a tinde spre) vb., ind. prez. 3 concură; conj. prez. 3 să concure
14. [IVO-III] concurez.
15. [DER] concura (-rez, -at), vb. – 1. A coincide. – 2. A participa la un concurs. – 3. A-și face concurență. Var. (înv.) concurge. Lat. concurrere, fr. concourir; var. a fost asimilată artificial, cu a curge. – Der. concurent, s. m.; concurență, s. f.; concurs, s. n., din fr. concours.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL