1. [DEX '09] CONCRETIZAT, -Ă, concretizați, -te, adj. Care este realizat în mod practic; materializat. – V. concretiza.
2. [MDA2] concretizat2, ~ă a [At: KLOPȘTOCK, F. 61 / Pl: ~ați, ~e / E: concretiza] 1 Care este înfățișat concret (1). 2 Materializat.
3. [MDA2] concretizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: concretiza] 1-3 Concretizare (1-3).
4. [DEX '09] CONCRETIZA, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret. ♦ Tranz. și refl. A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. – Din fr. concrétiser.
5. [MDA2] concretiza [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr concretiser] 1-2 vtr A (se) înfățișa în mod concret (2). 3-4 vt A da (sau a lua) ființă. 5-6 vtr A (se) realiza în mod practic Si: a (se) materializa. 7-8 vtr A (se) dezvolta.
6. [CADE] * CONCRETIZA (-izez) vb. tr. A da un caracter, un sens concret [fr. concréter].
7. [DLRLC] CONCRETIZA, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret, a da expresie concretă. Epitetul și metafora nu adaugă o idee; ele numai concretizează ideea. IBRĂILEANU, S. 126. Rămîi uimit în fața acestui talent puternic care a concretizat o epocă și o lume într-un stil simplu și curgător ca un fluviu maiestos. DEMETRESCU, O. 166. ♦ (Cu privire la idei, proiecte, planuri etc.) A da ființă materială, a materializa, a realiza practic. Gorki a dezvoltat teoretic și a concretizat în opera sa literară teza metodei realismului socialist. ◊ Refl. Grija permanentă a partidului față de ridicarea nivelului de trai al minerilor s-a concretizat și prin stimulente morale și materiale. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 3/4.
8. [DLRM] CONCRETIZA, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret. ♦ Tranz. și refl. A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. – Fr. concrétiser.
9. [DN] CONCRETIZA vb. I. tr. A înfățișa în mod concret. ♦ tr., refl. (Cu privire la idei, planuri etc.) A (se) materializa, a (se) realiza practic. [< fr. concrétiser, cf. it. concretizzare].
10. [MDN '00] CONCRETIZA vb. I. tr. a da un sens, un caracter concret. II. tr., refl. a (se) materializa, a (se) realiza practic. (< fr. concrétiser)
11. [Șăineanu, ed. VI] concretizà v. a da un sens, un caracter concret.
12. [Scriban] *concretizéz v. tr. (d. concret. Francejiĭ zic concréter, a solidifica). Daŭ un înțeles (un caracter) concret: în doŭă cuvinte îțĭ concretizează o ideĭe.
13. [DOOM 3] concretiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. concretizez, 3 concretizează; conj. prez. 1 sg. să concretizez, 3 să concretizeze
14. [DOOM 2] concretiza (a ~) vb., ind. prez. 3 concretizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL