1. [DEX '09] CONCRESCENȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia.
2. [MDA2] concrescență sf [At: DA / Pl: ~țe / E: fr concrescence, lat concrescentia] (Med) Creștere patologică a două țesuturi împreună sau formațiuni anatomice, care, normal, ar trebui să fie separate Si: concrescent1.
3. [DLRLC] CONCRESCENȚĂ, concrescențe, s. f. (Med.) Creștere împreună, împreunare patologică a două țesuturi care, în mod normal, ar trebui să fie separate. Concrescența a două degete. Concrescența rinichilor.
4. [DLRM] CONCRESCENȚĂ, concrescențe, s. f. (Med.) Creștere împreună, împreunare patologică, anormală a două țesuturi. Concrescența a două degete. – Fr. concrescence (lat. lit. concrestia).
5. [DN] CONCRESCENȚĂ s.f. Creștere împreună, patologică, a două țesuturi. [< lat. concrescentia, cf. it. concrescenza].
6. [MDN '00] CONCRESCENȚĂ s. f. creștere împreună, patologică, a două țesuturi sau organe. (< fr. concrescence, lat. concrescentia)
7. [DOOM 3] concrescență s. f., g.-d. art. concrescenței; pl. concrescențe
8. [DOOM 2] concrescență s. f., g.-d. art. concrescenței; pl. concrescențe
9. [DE] CONCRESCÉNȚĂ (< fr., lat.) s. f. 1. Unire patologică a două țesuturi. 2. (GEOL.) Asociere a particulelor minerale care constituie o rocă sau un minereu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL