1. [DEX '09] CONCORDIE s. f. (Rar) Înțelegere; armonie. – Din lat. concordia.
2. [MDA2] concordie sf [At: DA / P: ~di-e / Pl: ~ii / E: lat concordia] (Liv) 1 Înțelegere. 2 Armonie.
3. [CADE] * CONCORDIE sf. Buna înțelegere, unire între persoane [lat.].
4. [DLRLC] CONCORDIE s. f. (Rar) Înțelegere, unire în gînduri, sentimente sau acțiuni; bună înțelegere, bună învoire, armonie, pace. Fac apel la concordie. PAS, L. I 329. – Pronunțat: -di-e.
5. [DLRM] CONCORDIE s. f. (Rar) Înțelegere, bună înțelegere. – Lat. lit. concordia.
6. [DN] CONCORDIE s.f. (Rar) Înțelegere; armonie. [Gen. -iei. / < lat., it. concordia].
7. [MDN '00] CONCORDIE s. f. bună înțelegere, armonie. (< lat. concordia)
8. [Șăineanu, ed. VI] concordie f 1. unirea spiritelor și a inimilor; 2. bună înțelegere între persoane.
9. [Scriban] *concórdie f. (lat. concordia, d. con-, împreună, și cor, cordis, inimă. V. discordie). Unirea inimilor și a voințelor (bună înțelegere, împogodire): a trăi în concordie.
10. [DOOM 3] concordie (desp. -di-e) s. f., art. concordia (desp. -di-a), g.-d. concordii, art. concordiei
11. [DOOM 2] concordie (-di-e) s. f., art. concordia (-di-a), g.-d. concordii, art. concordiei
12. [Mitologic] Concordia, în mitologia romană, zeița păcii și a bunei înțelegeri.
13. [CECC] Concordia parvae res crescunt, discordia maximae dilabuntur (lat. „Concordia mărește valoarea lucrurilor mici, discordia năruie și valoarea celor mari”). La romani, Concordia – fiica lui lupiter și a zeiței Themis – era zeița bunei înțelegeri, simbolic reprezentată prin două mâini care se strîng. Citatul latin e extras din Viața lui Iugurtha (10, 6), o lucrare a istoricului latin Sallustius. Și dacă cuvintele lui se cer traduse, spre a fi înțelese, tîlcul lor nu mai are nevoie de tălmaci, spre a fi folosit. IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL