1. [DEX '09] CONCORDATAR, -Ă, concordatari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) De concordat. 2. S. m. și f. Comerciant insolvabil care a obținut un concordat (2). – Din fr. concordataire.
2. [MDA2] concordatar [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr concordataire] (Rar) 1 a Referitor la un concordat1 (1). 2 sm Comerciant insolvabil care a obținut un concordat1 (2).
3. [CADE] * CONCORDATAR adj. ⚖️ Se zice despre un falit care a obținut un concordat [fr.].
4. [DN] CONCORDATAR, -Ă adj. Referitor la un concordat. // s.m. și f. Falit care a obținut un concordat (2). [Cf. fr. concordataire].
5. [MDN '00] CONCORDATAR, -Ă I. adj. referitor la un concordat. II. s. m. f. comerciant falit care a obținut un concordat (2). (< fr. concordataire)
6. [Șăineanu, ed. VI] concordatar a. se zice de un falit care a obținut un concordat.
7. [Scriban] *concordatár, -ă adj. și s. (fr. concordataire). Relativ la concordat. Care aprobă concordatu: episcopiĭ concordatarĭ (la 1801 în Francia). Care a obținut un concordat: falit concordatar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL