1. [DEX '09] CONCOMITENȚĂ, concomitențe, s. f. Simultaneitate a două sau mai multe acțiuni, fenomene, evenimente etc.; coexistență. – Din fr. concomitance.
2. [MDA2] concomitență sf [At: DA / V: (înv) ~tan~ / Pl: ~țe / E: fr concomitance] Simultaneitate.
3. [DEX '98] CONCOMITENȚĂ, concomitențe, s. f. Simultaneitate a două sau mai multe lucruri; coexistență. – Din fr. concomitance.
4. [DN] CONCOMITENȚĂ s.f. (Rar) Coexistență, simultaneitate a două sau mai multe lucruri. [Cf. fr. concomitance].
5. [MDN '00] CONCOMITENȚĂ s. f. coexistență, simultaneitate. (< fr. concomitance, lat. concomitantia)
6. [MDA2] concomitanță sf vz concomitență
7. [CADE] * CONCOMITANȚĂ, * CONCOMITENȚĂ (pl. -țe) sf. Existența în aceiași timp a două sau mai multe lucruri [fr.].
8. [Șăineanu, ed. VI] concomitanță f. coexistența simultană a două sau a multor lucruri.
9. [Scriban] *concomitánță f., pl. e (d. concomitant). Uniune, întovărășire. Coexistență, simultaneitate. – Fals -énță.
10. [IVO-III] concomitență, -țe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL