1. [DEX '09] CONCILIU, concilii, s. n. Adunare a reprezentanților înaltului cler catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sobor, sinod. – Din lat. concilium.
2. [MDA2] conciliu sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~ii / E: lat concilium] (Bis) 1 Adunare de arhierei care decide asupra unor probleme de doctrină, dogme, morală sau disciplinare Si: sobor. 2 (Îs) ~l ecumenic Conciliu (1) la care iau parte arhierei ai unor confesiuni creștine din toată lumea.
3. [CADE] * CONCILIU (pl. -lii) sn. ⛪ 1 Sobor, adunare de episcopi spre a se sfătui cu privire la unele puncte de doctrină sau de disciplină religioasă ¶ 2 ~ ecumenic, sobor, sinod la care luau parte episcopii catolici din toată lumea [fr.]
4. [DLRLC] CONCILIU, concilii, s. n. Adunare de arhierei în care se iau hotărîri asupra unor chestiuni de dogmă, morală sau disciplină bisericească; sobor. Conciliul de la Niceea.
5. [DLRM] CONCILIU, concilii, s. n. (Înv.) Adunare de arhierei în care se iau hotărîri asupra unor chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sobor, sinod. – Lat. lit. concilium.
6. [DN] CONCILIU s.n. Adunare de prelați în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, de morală etc.; sinod. [Pron. -liu. / < lat. concilium, cf. it. concilio].
7. [MDN '00] CONCILIU s. n. adunare de prelați catolici în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, morală etc.; sinod. (<lat. concilium)
8. [Șăineanu, ed. VI] conciliu n. adunare de episcopi spre a decide asupra unor puncte de doctrină sau de disciplină ecleziastică; conciliu ecumenic, la care iau parte toți episcopii catolici prezidați de papa sau delegații săi. Dela primul din Nicea (325) până la ultimul din Roma (1870) au fost 19 concilie.
9. [Scriban] *conciliŭ n. (lat. concilium). Sobor, adunare de episcopĭ și de alțĭ teologĭ ca să discute chestiunĭ religioase. Conciliŭ ecumenic, al tuturor episcopilor.
10. [DOOM 3] conciliu [liu pron. Iĭu] s. n., art. conciliul; pl. concilii, art. conciliile (desp. -li-i-)
11. [DOOM 2] conciliu [liu pron. lĭu] s. n., art. conciliul; pl. concilii, art. conciliile (-li-i-)
12. [IVO-III] conciliu, -lii.
13. [DE] CONCÍLIU (< lat. concilium) s. n. Adunare de preoți catolici convocată pentru a hotărî în chestiuni de dogmă, morală și disciplină bisericească. ◊ C. ecumenic = c. la care sînt convocați toți episcopii Bisericii catolice, prezidat de papă. Biserica catolică recunoaște 21 de c.e., în timp ce Biserica ortodoxă nu acceptă decît primele șapte c.e. ◊ C. local = c. reunind episcopii unei țări (c. național) sau ai unei regiuni ecleziastice (c. provincial) pentru a hotărî în probleme privind clerul din țara sau regiunea respectivă. V. sinod; sobor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL