Definiție și ce înseamnă conciliator

1. [DEX '09] CONCILIATOR, -OARE, conciliatori, -oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse. ♦ (În politică) Care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc. ♦ (Substantivat) Persoană care mijlocește o conciliere, împăciuitorist. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliateur, lat. conciliator.

2. [MDA2] conciliator, ~oare a [At: HASDEU, I. C. 118 / P: ~li-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr conciliateur] 1 Care mijlocește o împăcare Si: conciliatrice (1). 2-3 Care (se) împacă cu ușurință Si: conciliatrice (2-3).

3. [CADE] * CONCILIATOR, -TOARE adj. și sm. Care mijlocește o împăcare, împăciuitor [fr.].

4. [DEX '98] CONCILIATOR, -OARE, conciliatori, -oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse. ♦ (În politică) Care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc. ♦ (Substantivat) Împăciuitorist. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliateur, lat. conciliator.

5. [DLRLC] CONCILIATOR, -OARE, conciliatori, -oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare sau armonizare a unor divergențe vădite; care duce spre înțelegere între părți opuse. Atitudine conciliatoare într-un conflict. ♦ (În politică, în lupta de clasă) Care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc, oportunistă, în interesul burgheziei. ♦ (Substantivat) Împăciuitorist. Pentru a obține noi succese e nevoie să întărim și mai mult partidul nostru, veghind ca el să păstreze și să întărească tradițiile sale de luptă și caracterul de partid revoluționar al proletariatului, intransigent față de oportuniști, conciliatori și capitulanți, dîrz și neclintit față de burghezie și ceilalți exploatatori. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 213. – Pronunțat: -li-a-.

6. [DLRM] CONCILIATOR, -OARE, conciliatori, -oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse. ♦ (În politică, în lupta de clasă) Care, în fața unor divergențe de ordin principal, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc, oportunistă. ♦ (Substantivat) Împăciuitoist. [Pr. : -li-a-] – Fr. conciliateur (lat. lit. conciliator).

7. [DN] CONCILIATOR, -OARE adj. Care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor; conciliatorist. ♦ Care recurge la un compromis sau la o împăcare în fața unor divergențe principale; oportunist, împăciuitorist. // s.m. și f. Împăciuitorist. [Pron. -li-a-, / cf. fr. conciliatoire, conciliateur].

8. [MDN '00] CONCILIATOR, -OARE I. adj. care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor. II. s. m. f. împăciuitorist. (<fr. conciliatoire, /II/ conciliateur, lat. conciliator)

9. [Șăineanu, ed. VI] conciliator a. și m. împăciuitor.

10. [Scriban] *conciliatór, -oáre adj. Împăcător.

11. [Șăineanu, ed. VI] conciliatoriu a. ce are de scop a concilia: demers conciliatoriu.

12. [DOOM 3] conciliator (desp. -li-a-) adj. m., pl. conciliatori; f. sg. și pl. conciliatoare

13. [DOOM 2] conciliator (-li-a-) adj. m., pl. conciliatori; f. sg. și pl. conciliatoare

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro