1. [MDA2] conciliabil1 sn [At: C. PETRESCU, C. V. 294 / P: ~li-a~ / Pl: ~e / E: lat conciliabulum] 1-2 Consfătuire (secretă) în care se plănuiește ceva (abuziv). 3-4 Adunare de (preoți) schismatici.
2. [MDA2] conciliabil2, ~ă a [At: IORGA, L. II, 569 / P: ~li-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr conciliable] 1 Care se poate împăca ușor. 2 Care nu cuprinde nici o contrazicere.
3. [CADE] CONCILIABIL adj. Care se poate concilia ¶ ¶ C. NECONCILIABIL [fr.].
4. [DN] CONCILIABIL, -Ă adj. Care poate fi conciliat. [Pron. -li-a-. / cf. fr. conciliable].
5. [Șăineanu, ed. VI] conciliabil a. care se poate concilia.
6. [Scriban] *conciliábil, -ă adj. (fr. conciliable). Care poate fi conciliat: opinĭunĭ conciliabile.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL