1. [DEX '09] CONCHIDE, conchid, vb. III. Tranz. și intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] – Din lat. concludere (după închide).
2. [MDA2] conchide vi [At: ARISTIA, PLUT. / Pzi: conchid / E: ml concludo, -ere] 1-2 (Construit absolut sau cu conjuncția că ori cu prepoziția la, mai rar, cu pentru) A încheia, dând o soluție definitivă. 3 A trage o concluzie (2) din cele spuse sau din premise. 4 A formula concluzii (3) într-un proces. 5 A se pronunța pentru. 6 (Nob) A încheia un pact. 7 A lua o hotărâre Si: a decide. 8 A rezolva o afacere.
3. [CADE] * CONCHIDE (-id) vb. tr. 1 A încheia, a isprăvi (o cuvîntare, etc.) ¶ 2 A trage o concluziune, o urmare¶ 3 A-și da părerea, a fi de părere a hotărî într’un fel [lat. concludere, refăcut după închide].
4. [DLRLC] CONCHIDE, conchid, vb. III. Tranz. A trage o concluzie, a încheia, a sfîrși (o expunere, o cercetare etc.). Examinind probele din dosar, apărarea a conchis că acuzatul nu e vinovat. ◊ Intranz. (Construit cu prep. «prin»), «pentru», rar «la») Dintr-o premisă afirmativă și una negativă nu se poate conchide printr-o concluzie afirmativă. – Forme gramaticale: perf. s. conchisei, part. conchis.
5. [DLRM] CONCHIDE, conchid, vb. III. Tranz. și intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] – Lat. lit. concludere (după închide).
6. [DN] CONCHIDE vb. III. tr., intr. A trage o concluzie, a conclude; a încheia. [P.i. conchid, 3 -de, perf. s. -isei, conj. -dă, ger. -izînd.] [< lat. concludere, după închide].
7. [MDN '00] CONCHIDE vb. tr., intr. a trage o concluzie; a conclude. (după lat. concludere)
8. [Șăineanu, ed. VI] conchide v. 1. a încheia definitiv, a termina (o cuvântare sau povestire); 2. a trage o consecvență; 3. a fi de părere, a se pronunța pentru: advocatul conchise pentru pedeapsa cu moarte.
9. [Scriban] *conchíd, V. conclud.
10. [Scriban] *conclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. con-clúdere, d. clúdere, a închide. V. închid, cheĭe). Termin, finesc, încheĭ. Scot o concluziune. V. intr. Daŭ concluziunĭ. Opinez: a conclude pentru cea maĭ gravă pedeapsă. – Fals conchid, după cum ar fi fals exchid îld. exclud.
11. [DOOM 3] conchide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conchid, 2 sg. conchizi, 3 sg. conchide; conj. prez. 1 sg. să conchid, 3 să conchidă; ger. conchizând; part. conchis
12. [DOOM 2] conchide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conchid; conj. prez. 3 să conchidă; ger. conchizând; part. conchis
13. [IVO-III] conchid, -zând ger.
14. [DER] conchide (-d, -is), vb. – A trage o concluzie, a încheia. Lat. concludere (sec. XIX), modificat ca includere › închide. – Der. concluzie, s. f. din fr.; concludent, adj., din lat. concludens; conclusiv, adj. din fr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL