1. [DEX '09] CONCETĂȚEAN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).
2. [MDA2] concetățean, ~ă smf, a [At: RUSSO, S. 63 / Pl: ~eni, ~ene / E: con1- + cetățean] 1-2 (Persoană) care este din același oraș cu altcineva. 3-4 (Persoană) care este din aceeași țară cu altcineva Si: compatriot.
3. [CADE] * CONCETĂȚEAN sm. Care e din același oraș, din aceeași patrie cu altul [ref. după fr. concitoyen].
4. [DLRLC] CONCETĂȚEAN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Cetățean al aceluiași stat (în raport cu ceilalți cetățeni); compatriot. [Poetul] trebuie să trezească gîndurile adormite ale concetățenilor săi. GHEREA, ST. CR. I 254. ♦ Cetățean din același oraș cu altul. Inapoindu-mă în orașul natal, am regăsit pe vechii mei concetățeni.
5. [DLRM] CONCETĂȚEAN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Cetățean din același stat sau din același oraș cu altul, considerat în raport cu acela. – Din con1- + cetățean (după fr. concitoyen).
6. [DN] CONCETĂȚEAN, -Ă s.m. și f. Cetățean al unui stat considerat în raport cu ceilalți cetățeni; compatriot. ♦ Cetățean al unui oraș considerat în raport cu ceilalți cetățeni ai aceluiași oraș; concitadin. [< con- + cetățean, după fr. concitoyen].
7. [MDN '00] CONCETĂȚEAN, -Ă s. m. f. cetățean al unui stat, al unui oraș, considerat în raport cu ceilalți cetățeni. (după fr. concitoyen)
8. [Șăineanu, ed. VI] concetățean m. cel ce este din acelaș oraș sau are aceeaș patrie cu altul.
9. [Scriban] *concetățeán, -că s. (con și cetățean, d. fr. concitoyen). Care e din acelașĭ oraș orĭ sat cu altu.
10. [DOOM 3] concetățean s. m., pl. concetățeni
11. [DOOM 2] concetățean s. m., pl. concetățeni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL