1. [DEX '09] CONCESIV, -Ă, concesivi, -e, adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă = propoziție subordonată care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. – Din fr. concessif, lat. concessivus.
2. [MDA2] concesiv, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 13 / Pl: ~i, ~e / E: fr concessif] 1 Care face concesii (3). 2 (Gnu; îs) Propoziție ~ă Propoziție subordonată, introdusă prin deși, cu toate că, măcar că, arătând că cele spuse în propoziția principală ar putea să nu se întâmple dintr-o cauză oarecare (indicată tocmai de propoziția concesivă) și totuși se întâmplă.
3. [DLRLC] CONCESIV, -Ă, concesivi, -e, adj. (Mai ales în expr.) Propoziție concesivă = propoziție subordonată (introdusă prin conjuncțiile «deși», «cu toate că», «măcar că») care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. Conjuncția «deși» este o conjuncție concesivă.
4. [DLRM] CONCESIV, -Ă, concesivi, -e, adj. Care face concesii; îngăduitor. ♦ Propoziție concesivă = propoziție subordonată care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regență se realizează sau se poate realiza. Conjunție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. – Fr. concessif (lat. lit. concessivus).
5. [DN] CONCESIV, -Ă adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza; conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. [Cf. fr. concessif, lat. concessivus].
6. [MDN '00] CONCESIV, -Ă adj. care face concesii; îngăduitor. ◊ complement circumstanțial ~ = complement care exprimă concesia sau faptul care ar fi trebuit să împiedice realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care corespunde unui complement circumstanțial concesiv; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. (<fr. concessif, lat. concessivus)
7. [DOOM 3] concesiv adj. m., pl. concesivi; f. concesivă, pl. concesive
8. [DOOM 2] concesiv adj. m., pl. concesivi; f. concesivă, pl. concesive
9. [DTL] CONCESIV, -Ă adj. (cf. fr. concessif lat. concessivus): în sintagmele circumstanțial concesiv, circumstanțială concesivă și conjunctiv concesiv (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL