1. [DEX '09] CONCENTRAȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Cantitate de substanță dizolvată, conținută într-o anumită cantitate de solvent sau de soluție. – Din fr. concentration.
2. [MDA2] concentrație sf [At: LTR2 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr concentration] 1-4 Concentrare. 5 (Chm) Raportul dintre cantitatea de substanță solidă, lichidă sau gazoasă dizolvată și cantitatea de solvent.
3. [DEX '98] CONCENTRAȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate al unui corp; raport între cantitatea de component dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. – Din fr. concentration.
4. [DLRLC] CONCENTRAȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate a unui corp; raport dintre cantitatea de soluție (solidă, lichidă sau gazoasă) dizolvată și cantitatea de solvent,.sau dintre cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de soluție obținută. Soluții de diverse concentrații. – Pronunțat: -ți-e.
5. [DLRM] CONCENTRAȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate a unui corp; raport dintre cantitatea de component dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. – Fr. concentration.
6. [DN] CONCENTRAȚIE s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabilește între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Gen. -iei, var. concentrațiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione].
7. [MDN '00] CONCENTRAȚIE s. f. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. (<fr. concentration)
8. [MDA2] concentrațiune sf vz concentrație
9. [DN] CONCENTRAȚIUNE s.f. v. concentrație.
10. [Șăineanu, ed. VI] concentrați(un)e f. 1. lucrarea de a concentra și starea lucrului concentrat; 2. reunirea trupelor într’un punct determinat.
11. [Scriban] *concentráre f. Acțiunea de a concentra. Exercițiĭ militare făcute cu rezerviștiĭ la fie-care regiment (pe cînd manevrele se fac cu maĭ multe trupe): acest soldat a făcut multe concentrărĭ. – Rar concentrațiune saŭ -áție.
12. [DOOM 3] concentrație (desp. -ți-e) s. f., art. concentrația (desp. -ți-a), g.-d. art. concentrației; pl. concentrații, art. concentrațiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] concentrație (-ți-e) s. f., art. concentrația (-ți-a), g.-d. art. concentrației; pl. concentrații, art. concentrațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL