1. [MDA2] concenie sf [At: TETRAEV. (1574), 24 / Pl: ~ii / E: vsl концени] 1 (Iuz) Sfârșit. 2 (Reg; îe) Bată-te ~ia! Bată-te norocul!
2. [CADE] CONCENIE sf. Nimicire, prăpădire; Olten.: bată-te concenia! bată-te norocul! (CIAUȘ.) [vsl. konĭčanije].
3. [Șăineanu, ed. VI] concenie f. prăpădire, exterminare. [Slav. KONĬČANIĬ, sfârșit (v. coneț)].
4. [Scriban] concénie f. (vsl. konĭcániĭe, rus. končániĭe, exterminare. V. concină, coneț, sconcenie). Vechĭ. Exterminare, peire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL