1. [DEX '09] CONCEDIERE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu. [Pr.: -di-e-] – V. concedia.
2. [MDA2] concediere sf [At: COD. PEN. R. P. R / P: ~di-e~ / V: ~iare, ~nged~ / E: concedia] 1 (Iuz) Acordare a unui concediu (1) Si: concediat1. 2 Permisiune de a se retrage Si: concediat1. 3 Dare afară Si: concediat1. 4 Demitere.
3. [DLRLC] CONCEDIERE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia; eliberare sau îndepărtare din serviciu. V. demitere, destituire. Creștea mizeria și foamea Și viscolea și era ger. Ni se vorbea de sacrificii Și se făceau concedieri. BENIUC, C. 30. – Pronunțat: -di-e-.
4. [DLRM] CONCEDIERE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia; eliberare sau îndepărtare din serviciu. [Pr.: -di-e-]
5. [DN] CONCEDIERE s.f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; dare afară, îndepărtare. [<concedia].
6. [DEX '09] CONCEDIA, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [Pr.: -di-a] – Din fr. congédier.
7. [MDA2] concedia vt [At: COSTINESCU / P: ~di-a / V: ~nged~ / Pzi: ~iez / E: fr congédier] 1 (Iuz) A da cuiva (unui funcționar etc.) un concediu (1). 2 A îngădui cuiva să se retragă. 3 A da afară. 4 A demite.
8. [MDA2] concediare sf vz concediere
9. [MDA2] congedia v vz concedia
10. [MDA2] congediare sf vz concediere
11. [CADE] * CONCEDIA (-diez) vb. tr. 1 A da drumul, a îndepărta, a alunga din slujbă ¶ 2 A porunci cuiva să se depărteze [fr. congédier].
12. [CADE] * CONGEDIA... = CONCEDIA...
13. [DLRLC] CONCEDIA, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a scoate, a îndepărta din serviciu, a da afară. V. demite, destitui. Citi malițios decretul prin care deputații și senatorii erau concediați. PAS, Z. IV 189. 2. (Franțuzism rar) A îngădui (cuiva) să se retragă, a pofti (pe cineva) să iasă, să plece; a îndepărta. – Pronunțat: -di-a.
14. [DLRM] CONCEDIA, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărtă din serviciu, a da afară. 2. (Franțuzism) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [Pr.: -di-a] – Fr. congédier (după concede).
15. [DN] CONCEDIA vb. I. tr. 1. A scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă. ♦ A pofti pe cineva să plece, să părăsească un anumit loc. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. congédier].
16. [MDN '00] CONCEDIA vb. tr. 1. a scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc. 2. a îngădui cuiva să se retragă; a pofti să plece. (<fr. congédier)
17. [Șăineanu, ed. VI] concedià v. a da drumul cuiva, a ordona să se retragă.
18. [Scriban] *concediéz, concédiŭ, V. congediez, congediŭ.
19. [Scriban] *congediéz v. tr. (fr. congédier). Daŭ congediŭ, dau drumu din serviciŭ. Daŭ voĭe saŭ fac semn să se ducă. – Fals concediez.
20. [DOOM 3] concediere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. concedierii; pl. concedieri
21. [DOOM 2] concediere (-di-e-) s. f., g.-d. art. concedierii; pl. concedieri
22. [DOOM 3] concedia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. concediez (desp. -di-ez), 3 concediază, 1 pl. concediem; conj. prez. 1 sg. să concediez, 3 să concedieze; ger. concediind (desp. -di-ind)
23. [DOOM 2] concedia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 concediază, 1 pl. concediem (-di-em); conj. prez. 3 să concedieze; ger. concediind (-di-ind)
24. [MDO] concedia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. concediază, 1 pl. concediem, ger. concediind)
25. [IVO-III] concediez, -diază 3, -dieze 3 conj., -diam 1 imp., -diind ger., -diere inf. s.
26. [Argou] A CONCEDIA a da pașaportul, a pune (pe cineva) pe liber / pe verde, a restructura, a scoate din pâine, a zbura.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL