1. [DEX '09] COMÂNDARE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndare s. f.] – V. comânda.
2. [MDA2] comândare sf [At: COD. VOR. 31/10 / V: ~măn~, cumăn~, cumândare / Pl: ~dări / E: comânda] (Înv) 1 Aducere de jertfe. 2 Jertfă. 3 Înmormântare. 4 Praznic. 5 Pomană. 6 (Iuz; îs) Carte de ~ Scrisoare recomandată.
3. [Șăineanu, ed. VI] comândare f. Mold. comând: vrabia mălaiu visează și calicul comândare.
4. [DEX '09] COMĂNDARE s. f. v. comândare.
5. [DEX '09] COMÂNDA, comând, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).
6. [MDA2] comănda2 v vz comânda2
7. [MDA2] comănda1 v vz comânda1
8. [MDA2] comăndare sf vz comandare
9. [MDA2] comânda1 vt [At: CORESI, PS. 299 / V: ~mănda1, cumănda, cum~ / Pzi: comând / E: lp *commando, -are] 1 (Înv) A aduce jertfe. 2 (Mol; Mun; Trs; înv) A face comândul. 3 A îngriji de cele necesare pentru comând.
10. [MDA2] comânda2 vt [At: ȘINCAI, HR. III, 230/1 / V: comănda2 / Pzi: ~dez, (pop) comând / E: lat commendare, mg komendálni] 1 (Reg) A porunci. 2 (Trs) A recomanda.
11. [MDA2] cumăndare sf vz comândare
12. [CADE] COMÎND (pl. -duri) sn., Bucov. COMÎNDĂ (pl. -de) sf. 1 Praznic, pomană, masă ce se întinde în casa mortului întru pomenirea și odihna sufletului celui răposat: Și popii, șirag, cădelnițînd, Ceteau ectenii de comînd (COȘB.); acuma trebuia să se gătească de comîndă și să-i facă bietei babe și un praznic (SB.) ¶ 2 Cele trebuincioase, banii necesari pentru înmormîntare și pentru praznic: o babă săracă ce torcea în furcă să-și agonisească brana și ~ul (LET:); își mănîncă coliva și ~ul (ZNN.), se zice despre un cheltuitor [comînda].
13. [CADE] COMÎNDA (-înd) vb. tr. 1 A face comîndul, a îngriji de sufletul unui răposat: Nici am surori să mă cînte Nice frați să mă comînde (BRL.) ¶ 2 A îngriji de cele trebuincioase pentru comînd ¶ 3 ‡ A jertfi [lat. vulg. *commandare < commendare].
14. [CADE] COMÎNDARE sf. 1 Comînd: să le spui... să se grijească de ~ (SB.) ¶ 2 ‡ Jertfă [comînda].
15. [DLRLC] COMĂNDARE s. f. v. comîndare.
16. [DLRLC] COMÎNDARE, comîndări, s. f. (Învechit) Praznic, ospăț la înmormîntare; pomană, comînd. Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194. – Variantă: comăndare (EMINESCU, N. 97, NEGRUZZI, S. I 249) s. f.
17. [DLRM] COMÎNDA, comînd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comîndul; a în-griji de cele necesare pentru comînd. – Lat. commandare (= commendare).
18. [DLRM] COMÎNDARE, comîndări, s f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormîntare, pomană. [Var.: comândare s. f.] – V. comînda.
19. [Șăineanu, ed. VI] comândà v. a da un comând. [Lat. COMMENDARE, lit. a recomanda (memoria printr’un ospăț mortuar)].
20. [Scriban] 2) comînd, a -á v. tr. (lat. commendare, pop. și *commandare, a recomanda [adică „luĭ Dumnezeŭ sufletu mortuluĭ”]. V. comand). Vechĭ. Jertfesc, sacrific. Azĭ. Rar. Fac pomenire și daŭ ospăț în numele unuĭ mort: a comînda un mort. – Și cu-.
21. [Scriban] comîndáre f., pl. -ărĭ (d. comînd 2). Comînd (= pomană) vrabia malaĭ vîsează și calicu comîndare (Prov.). – Vechĭ și cu-.
22. [DOOM 3] comândare (înv.) s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
23. [DOOM 2] comândare (înv.) s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
24. [DOOM 3] comânda (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. comând, 2 sg. comânzi, 3 comândă; conj. prez. 1 sg. să comând, 3 să comânde
25. [DOOM 2] comânda (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 comândă
26. [DER] comînda (-d, -at), vb. – 1. (Înv.) A sacrifica. – 2. (Înv. și Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe și pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. – 3. A da ultimele dispoziții cu privire la propria înmormîntare și la pomeni. – Var. cumînda. Lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Pușcariu, Lr., 336); cf. dubletul comanda și pentru sensul special, sp. manda. – Der. comîndare, s. f. (înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd, s. n. (înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care țăranii bătrîni obișnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).
27. [Onomastic] COMÎNDARE sau comînd, subst., datină ortodoxă. 1. Comăndare, sau Comîndare „bătrîn” mold. (Isp III1); Comîndărești s. (Dm). 2. Comîndășescu, M. (Mus 11). 3. Cf. și Comendarie (Syn); cf. Atanasie Comendarisie (Syn).
28. [DRAM 2021] comândáre, comândări, s.f. (reg.; înv.) 1. Înmormântare. 2. Pomana mortului; masa ce se dă la înmormântare: „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco, 1990: 205). – Din comânda (DEX, MDA).
29. [DRAM 2015] comândare, comândări, s.f. – (reg.; înv.) Înmormântare (Bârlea, 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel, 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco, 1990: 205). – Din comânda (DEX, MDA).
30. [DRAM] comândare, comândări, s.f. – Înmormântare (Bârlea 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco 1990: 205). – Din comânda + -re.
31. [DLRLV] COMÎND s.n. (Mold., Ban., Criș.) Pomană. A: O babă săracă ce torcea în furcă să-și agonisească hrana și comîndul său. CANTA. C: Să face a treia zi cumînd si alămojnă după cel mort. MOL. 1695. 46r. Kumĕnd. Exsequiae. AC, 348; cf. MOL. 16761. 149r: MOL. 1695, 80v. Etimologie: comînda. Vezi și comînda, comîndare. Cf. alămojnă, comîndare (2), paos (2).
32. [DLRLV] COMÎNDA vb. (Trans. SV) A aduce jertfă. Cu voie cumînd ție. PS. SEC. XVIII, 37r. Vezi și comînd, comîndare. Cf. pominoci.
33. [DLRLV] COMÎNDARE s.f. 1. (Trans. SV) Jertfă. Că s-ai vrut vrea comîndarea da-o-vreamu. Toate arsele nu dulce-vrusi. Comîndarea zeului. PS. SEC. XVIII, 36v. 2. (Cris.) Pomană. Iară după moarte . . . să le faci cumîndări și prescuri. C 1692, 503v; cf. MOL. 1695, 78r. Etimologie: comînda. Vezi și comînd, comînda. Cf. pominoc; alămojnă, comînd, paos (2).
34. [DRAM 2021] comândá¹, comând, v.t. A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte, / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi, 1925: 169). – Lat. commendare, *commandare „a recomanda (...lui Dumnezeu, sufletul mortului)” (Scriban, MDA).
35. [DRAM 2021] comândá², comând, v.t. (reg.; mil.) A da ordin, a porunci; a comanda. – Lat. commendare, magh. komendálni (MDA).
36. [DRAM 2015] comânda2, comând, vb. tranz. – (reg.; mil.) A da ordin, a porunci; a comanda. – Lat. commendare, magh. komendálni (MDA).
37. [DRAM 2015] comânda1, comând, vb. tranz. – A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi, 1925: 169). – Lat. commendare, *commandare „a recomanda (...lui Dumnezeu, sufletul mortului)” (Hasdeu, Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Scriban, MDA).
38. [DRAM] comânda, comând, vb. tranz. – A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi 1925: 169). – Lat. commendare, commandare (Hasdeu, Pușcariu, Candrea-Densusianu, DA cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL