1. [MDA2] comutat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e/ E: comuta] 1 Schimbat. 2 Modificat. 3 Racordat. 4 (Jur; d. pedepse) Schimbat într-o altă pedeapsă, mai ușoară.
2. [MDA2] comutat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: comuta] 1-4 Comutare (1-4).
3. [DEX '09] COMUTA, comut, vb. I. Tranz. 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice. ♦ A face racordarea unui circuit electric la rețea. 2. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea cu una mai ușoară. – Din lat. commutare.
4. [MDA2] commuta v vz comuta
5. [MDA2] comuta vt [At: PRETORIAN, DR. C. 63 / V: (înv) commuta / Pzi: comut / E: lat commutare] 1 A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele. 2 A modifica, succesiv, conexiunile mai multor circuite electrice. 3 A face racordarea unui circuit electric la rețea. 4 (Jur) A schimba o pedeapsă mai grea în alta mai ușoară.
6. [DEX '98] COMUTA, comut, vb. I. Tranz. 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice. ♦ A face racordarea unui circuit electric la rețea. 2. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea în una mai ușoară. – Din lat. commutare.
7. [DLRLC] COMUTA, comut, vb. I. Tranz. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. Condamnarea la muncă silnică a fost comutată în temniță grea.
8. [DLRM] COMUTA, comut, vb. I. Tranz. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. – Lat. lit. commutare (fr. commuter).
9. [DN] COMUTA vb. I. tr. 1. A schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. 2. A schimba anumite numere în cadrul operației de comutare. ♦ A inversa sensul unui curent electric; a schimba un sistem de conexiuni cu altul. [p. i. comut. / < lat. commutare].
10. [MDN '00] COMUTA vb. tr. 1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite. ◊ a racorda un circuit electric la rețea. 2. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. 3. a schimba anumite numere în cadrul operației de comutare (2). (<fr. commuter, lat. commutare)
11. [Scriban] *comút, a -á v. tr. (lat. commúto, -áre. V. mut 2). Schimb. A comuta o pedeapsă, a o înlocui pintr’alta maĭ mică.
12. [DOOM 3] comuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comut, 2 sg. comuți, 3 comută; conj. prez. 1 sg. să comut, 3 să comute
13. [DOOM 2] comuta (a ~) vb., ind. prez. 3 comută
14. [DER] comuta (-t, -at), vb. – 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric. – 2. A schimba o pedeapsă grea în una mai ușoară. Lat. commutare (sec. XIX). – Der. comutați(un)e, s. f.; comutator, adj. (care comută); comutator, s. n. (întrerupător, șaltăr); comutativ, adj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL