1. [DEX '09] COMPĂTIMITOR, -OARE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Compătimi + suf. -tor.
2. [MDA2] compătimitor, ~oare a [At: IORGA, L. R. 56 / Pl: ~i, ~oare / E: compătimi + -(i)tor] 1-2 Care are (sau arată manifestă) compătimire (1-2) pentru cineva. 3 Care împarte o suferință cu cineva.
3. [CADE] COMPĂTIMITOR adj. Care compătimește ¶ ¶ C. NECOMPĂTIMITOR.
4. [DLRLC] COMPĂTIMITOR, -OARE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva, care dovedește un astfel de sentiment. Atitudine compătimitoare.
5. [DLRM] COMPĂTIMITOR, -OARE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Din compătimi + suf. -(i)tor.
6. [DN] COMPĂTIMITOR, -OARE adj. Care simte, care manifestă compătimire față de cineva. [< compătimi + -tor].
7. [Șăineanu, ed. VI] compătimitor a. care compătimește.
8. [Scriban] *compătimitór, -oáre adj. Care compătimește.
9. [DOOM 3] compătimitor adj. m., pl. compătimitori; f. sg. și pl. compătimitoare
10. [DOOM 2] compătimitor adj. m., pl. compătimitori; f. sg. și pl. compătimitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL