1. [MDA2] compătimit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: compătimi] 1-2 Față de care ai (sau arăți) compătimire (1). 3 Cu care împărți o suferință.
2. [MDA2] compătimit1 sn [At: DA / Pl: ? / E: compătimi] 1-2 Compătimire (1-2).
3. [DEX '09] COMPĂTIMI, compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. Intranz. (Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. – Con1- + pătimi (după fr. compatir).
4. [MDA2] compătimi [At: PANN, E. III, 46/10 / Pzi: ~mesc / E: con1- + pătimi după fr compatir] 1 vt A manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2 vi (Înv; mls cu pp cu) A lua parte la suferința cuiva.
5. [CADE] COMPĂTIMI (-imesc) vb. tr. A-i fi milă, a avea milă de suferințele sau de nenorocirea cuiva [form. mudernă din pătimi, după fr. compatir].
6. [DLRLC] COMPĂTIMI, compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău, milă față de cineva, față de încercările sau suferințele lui. 2. Intranz. (Învechit) A suferi împreună cu altcineva, a lua parte Ia suferința cuiva. A sa îndatorire cu rîvnă împlinește; Plăcut și cu blîndețe, la vorbă măsurat, Compătimește Însuși cînd vede pe sărac. NEGRUZZI, S. 264. Cînd sufletul gîndește, Cînd omul se coboară în conștiința lui, Ca unei inimi care cu noi compătimește. Frățeștei ei lumine durerea mea supui. ALEXANDRESCU, M. 46.
7. [DLRM] COMPĂTIMI, compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părăsire de rău față de suferințele cuiva. 2. Intranz. (Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. – Din pătimi (după fr. compatir).
8. [DN] COMPĂTIMI vb. IV. 1. tr. A avea sau a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva. 2. intr. (Înv.) A suferi împreună cu cineva, a participa la suferința cuiva. [< con- + pătimi, după fr. compatir].
9. [MDN '00] COMPĂTIMI vb. tr. a avea, a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva; a compasiona. (după fr. compatir)
10. [Șăineanu, ed. VI] compătimì v. a fi atins de compătimire pentru nenorocirile altuia.
11. [Scriban] *compătimésc v. tr. (d. com- și pătimesc; d. fr. compatir). Regret nenorocirea altuĭa.
12. [DOOM 3] compătimi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compătimesc, 3 sg. compătimește, imperf. 1 compătimeam; conj. prez. 1 sg. să compătimesc, 3 să compătimească
13. [DOOM 2] compătimi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compătimesc, imperf. 3 sg. compătimea; conj. prez. 3 să compătimească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL