1. [DLRLC] COMPOZITE s. f. pl. Compozee.
2. [DLRM] COMPOZITE s. f. pl. Compozee. – Fr. composites.
3. [DN] COMPOZITE s.f.pl. Compozee. [Sg. -tă. / < fr. composites].
4. [MDN '00] COMPOZITE s. f. pl. compozee. (< germ. Kompositen)
5. [DEX '09] COMPOZIT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite, heteroclit. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu frunze de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale ce reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.
6. [MDA2] compozit, ~ă [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: fr composite, lat compositus] 1 a Alcătuit din elemente disparate. 2-3 sn, a (Aht; îs) Ordin ~ (Ordin arhitectonic antic) ale cărui coloane au capitelul format din foile de acant ale stilului corintic și volutele stilului ionic. 4 sn (Aht) Sistem arhitectonic ornamentat excesiv. 5 sf (Lpl) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative Si: compozee. 6 sf (Șls) Plantă din familia compozitelor (5). 7 snp (Teh) Materiale care reunesc într-un singur produs elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural.
7. [CADE] * COMPOZIT adj. și (pl. -ite) sn. 💒 Ordin de arhitectură, în care coloanele au capitelul format din volutele capitelului ionic, iar frunzele de acant din capitelul corintian (👉 ORDIN) [fr.].
8. [DEX '98] COMPOZIT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.
9. [DLRLC] COMPOZIT, -Ă, compozite, adj. Alcătuit din elemente felurite, disparate. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și foi de acant, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintian.
10. [DLRM] COMPOZIT, -Ă, compozite, adj. n. și f. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ♦ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintian. – Fr. composite (lat. lit. compositus).
11. [DN] COMPOZIT adj. Făcut, compus din elemente disparate. ◊ Ordin compozit (și s.n.) = ordin arhitectonic folosit de romani, caracterizat prin capitelul care reunește voluta ionică cu frunza de acant din capitelul corintic. [Cf. fr. composite, lat. compositus].
12. [MDN '00] COMPOZIT, -Ă adj. I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. ♦ ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< fr. composite, lat. compositus)
13. [Șăineanu, ed. VI] compozit a. și n. unul din cele 5 ordine de arhitectură, compus din corintian și ionic.
14. [Scriban] *compózit, -ă adj. (lat. com-pósitus, compus). Arh. Ordin compozit, un ordin compus din cel corintian și cel ionic.
15. [DOOM 2] compozite (materiale) s. n. pl.
16. [DOOM 3] compozit1 adj. m. (vulcan ~), pl. compoziți; adj. f. compozită (plantă ~), s. f., pl. compozite
17. [DOOM 3] !compozit2 (material) s. n., (materiale reunite) pl. compozite
18. [DOOM 2] compozit adj. m., pl. compoziți; f. compozită, pl. compozite
19. [DOOM 2] compozită (plantă) s. f., g.-d. art. compozitei; pl. compozite
20. [DE] COMPOZÍTE (COMPOZEE) (< germ., fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca formă, cu flori mici dispuse în capitule și adesea cu latex în organele vegetative. Importanță economică: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (mușețelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagîzul, cicoarea).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL