1. [DEX '09] COMPORTA, comport, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; a necesita, a cere. – Din fr. comporter.
2. [MDA2] comporta [At: MON. OF. (1914), 9 / V: (înv) ~pur~ / Pzi: comport, 3 ~tă, (rar) ~poartă / E: fr comporter] 1 vr A avea o anumită conduită. 2 vt (Liv) A aduce cu sine. 3 vt (Liv) A necesita.
3. [MDA2] compurta v vz comporta
4. [CADE] * COMPORTA (-port) I. vb. tr. A îngădui, a face cu putintă. II. vb. refl. A se purta, a se conduce, a se afla, a fi [fr.].
5. [DLRLC] COMPORTA, comport1, vb. I. 1. Refl. A se purta, a avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; p. ext. a cere, a pretinde.
6. [DLRM] COMPORTA, comport, vb. I. Refl. A se purta, a avea o anumită conduită. – Fr. comporter.
7. [DN] COMPORTA vb. I. 1. refl. A se purta, a avea o anumită purtare. 2. tr. A aduce cu sine; (p. ext.) a necesita, a cere. [P.i. comport, conj. -te. / < fr. comporter, it., lat. comportare].
8. [MDN '00] COMPORTA vb. I. refl. a avea o anumită conduită. II. tr. a aduce cu sine; a necesita, a impune. (< fr. comporter, lat. comportare)
9. [Șăineanu, ed. VI] comportà v. 1. a permite, a autoriza: acest post comportă mari cheltuieli; 2. a se purta bine, rău.
10. [Scriban] *compórt și -éz, a -á v. tr. (fr. comporter, d. lat. com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, îs propriŭ pentru: această funcțiune nu comportă atîtea cheltuĭelĭ. V. refl. Mă conduc, mă mișc, mă port într’un oare-care mod: trupele s’aŭ comportat foarte bine. – P. forma în -ez, cp. cu raport-ez.
11. [DOOM 3] comporta1 (a ~) (a implica) vb., ind. prez. 3 comportă, imperf. 3 pl. comportau; conj. prez. 3 să comporte
12. [DOOM 3] +comporta2 (a se ~) (a se purta) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă comport, 2 sg. te comporți, 3 se comportă; conj. prez. 1 sg. să mă comport, 3 să se comporte; imper. 2 sg. afirm. comportă-te; ger. comportându-mă
13. [DOOM 2] comporta (a ~) vb., ind. prez. 3 comportă; conj. prez. 3 să comporte
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL