1. [DEX '09] COMPLICITATE, (rar) complicități, s. f. Participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni; p. ext. tolerarea sau ascunderea unei abateri de la normele de conduită. – Din fr. complicité.
2. [MDA2] complicitate sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 179 / Pl: ~tăți / E: fr complicité] 1 (Jur) Participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni. 2-3 (Pex) Ascunderea sau tolerarea unei fapte reprobabile săvârșite de altul.
3. [CADE] * COMPLICITATE sf. Participare la un delict sau la o crimă [fr.].
4. [DEX '98] COMPLICITATE, (rar) complicități, s. f. Participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni; p. ext. tolerarea sau ascunderea unei fapte neîngăduite săvârșite de altul. – Din fr. complicité.
5. [DLRLC] COMPLICITATE, (rar) complicități, s. f. Participare secundară la săvîrșirea unei infracțiuni. ♦ Înlesnire, sprijinire, tolerare sau ascundere a unei fapte (de obicei neîngăduite) săvîrșite de altul. Cu băieții [fetele] vorbeau numai în taină, uneori cu complicitatea mamei. PAS, Z. I. 221.
6. [DLRM] COMPLICITATE, (rar) complicități, s. f. Participare secundară la săvîr;irea unei infracțiuni; p. ext. tolerarea sau ascunderea unei fapte neîngăduite săvîrșite de altul. – După fr. complicité.
7. [DN] COMPLICITATE s.f. Participare la făptuirea unei infracțiuni. ♦ Înlesnire, ascundere a unei fapte penale sau reprobabile, săvîrșite de cineva. [Cf. fr. complicité].
8. [MDN '00] COMPLICITATE s. f. participare la săvârșirea unei fapte penale sau reprobabile. (< fr. complicité)
9. [Șăineanu, ed. VI] complicitate f. participare la crima altuia.
10. [Scriban] *complicitáte f. (d. cómplice; fr. -icitè). Participare la crimă saŭ delict (părtășie).
11. [DOOM 3] complicitate s. f., g.-d. art. complicității; pl. complicități
12. [DOOM 2] complicitate s. f., g.-d. art. complicității; pl. complicități
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL