1. [DEX '09] COMPLICAȚIUNE s. f. v. complicație.
2. [MDA2] complicațiune sf vz complicație
3. [CADE] COMPLICAȚIUNE. * COMPLICAȚIE sf. 1 Faptul de a complica ¶ 2 Îngrămădire de lucruri, de fapte ce cu greu se pot despărți unele de altele ¶ 3 Încurcătură ¶ 4 🩺 Ivirea unei alte boale care îngreuiază vindecarea boalei dinainte [fr.].
4. [DLRM] COMPLICAȚIUNE s. f. v. complicație.
5. [DN] COMPLICAȚIUNE s.f. v. complicație.
6. [Șăineanu, ed. VI] complicați(un)e f. 1. starea lucrului complicat; 2. circumstanță ce complică: complicatiunea unei boale.
7. [Scriban] *complicațiúne f. (lat. complicátio, -ónis. V. aplicațiune). Încurcătură, greutate: în această boală (orĭ afacere) se pot produce complicațiunĭ. – Și -áție.
8. [DEX '09] COMPLICAȚIE, complicații, s. f. Faptul de a (se) complica; stare complicată, greu de descurcat; încurcătură, lucru care complică. ♦ Stare patologică nouă (agravantă) care apare în cursul evoluției unei boli. [Var.: (înv.) complicațiune s. f.] – Din fr. complication.
9. [MDA2] complicație sf [At: HASDEU, I. C. 78 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr complication] 1 Situație greu de descurcat Si: încâlceală, încurcătură. 2 Lucru care complică. 3 Stare patologică nouă (agravantă) care apare în cursul evoluției unei boli.
10. [DLRLC] COMPLICAȚIE, complicații, s. f. Faptul de a (s e) complica; stare complicată, greu de descurcat; încurcătură, încîlceală; lucru care complică. Pentru prima oară în cariera mea mi se întîmplă asemenea complicație pe care n-o pot descurca. SADOVEANU, P. M. 103. Aceasta ar fi însemnat o complicație plină de neprevăzute dificultăți. C. PETRESCU, R. DR. 204. Același vapor m-a readus în Constanța, fără nici o complicație. SAHIA, U.R.S.S. 5. ♦ Stare patologică nouă, apărută ca o agravare a unei boli. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) complicațiune (GHICA, S. 453) s. f.
11. [DLRM] COMPLICAȚIE, complicații, s. f. Faptul de a (se) complica; stare complicată, greu de descurcat; încurcătură, lucru care complică. ♦ Stare patologică nouă, apărută ca o agravare a unei boli. [Var.: (înv.) complicațiune s. f.] – Fr. complication.
12. [DN] COMPLICAȚIE s.f. Complicare; stare complicată; încurcătură. ♦ Agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice. [Var. complicațiune s.f. / cf. fr. complication, lat. complicatio].
13. [MDN '00] COMPLICAȚIE s. f. 1. faptul de a (se) complica; stare complicată; încurcătură. 2. agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice. (< fr. complication, lat. complicatio)
14. [DOOM 3] complicație (desp. -ți-e) s. f., art. complicația (desp. -ți-a), g.-d. art. complicației; pl. complicații, art. complicațiile (desp. -ți-i-)
15. [DOOM 2] complicație (-ți-e-) s. f., art. complicația (-ți-a), g.-d. art. complicației; pl. complicații, art. complicațiile (-ți-i-)
16. [MDO] complicație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL